Deșertãciune de sub soare
pe trupul meu sã scrii cu pana
destinul de azur nu moare
chiar dacã-mi adâncești tu rana.

Deșertãciune-n clar de lunã
preschimbã-mi dorul în minune
primește-mã și dã-mi cununã
să nu mai nasc lacrimi nebune.

Deșertãciune de sub stele
prin timpul meu sã vindeci oameni
deschide uși privirii mele
să văd dacă mai calci pe semeni.