Într- o dimineață cu parfum de clătită
Bobul de piper căzut din plic
Și-a rentâlnit mult-râvnita iubită.
Bucată borțoasă de scorțișoară
Dormita în borcan.
S-o sărute? Era prea amară.
"Pentru tine mii de kilometri- am străbătut,
Zeiță de patiserie!
Pe vârful scoarței vreau să te sărut
Inel de logodnă cu mac veritabil
Permite-mi un pas,
Privește-mi plicul, sunt încă valabil!
Nu te uita că-s mic, negru și iute
Am miez de marțipan.
De nu mă dorești, zi-mi simplu:"Du- te!"
Tăcerea ta parfumată mă-mbie
Frumoasă mai ești!
Vreau să ne-ncepem traiul în farfurie.
Lângă ei, din cutie, zahărul chicotea
Alb și rafinat:
"Cât timp ai plecat, scoarța asta a fost a mea!
Parfumată, cochetă, bucătăria o știe.
Umblă aiurea
Pe la alții prin farfurie."
Chitită, scorțișoara n-a scos nici o vorbă
De ru șine, boiaua-i ardea în obraz.
Au fost logodiți vreo trei luni, așa, ca de probă...
Epilog: Tăticul e fericit,
Are trei boabe de piper alb,
Strălucesc frumos,
Nimeni n-a mai văzut pier cristalizat.