O neputință de a te rescrie din cuvinte sublimate-n artă
Virusează ideea infinită parazitând rațiunea prin concept bolnav,
Creează găuri negre de antivoință ce absorb materia condensată într-un eu firav,
Ochii eșecului eliberează lumina neagră ce sudează a țelurilor poartă.


O idee infinită se strecoară la rădăcina spiritului,
Fecundează cu nemărginire visele ascunse-n umbră de sinapse,
Își trimite puii spre entitatea suflet să predice ideea-soră a meritului
Și își flagelează hibrizii – monștri de obsesive idei pigmei – să aștearnă eroticul în coapse.

O dorință de sfârșit pentru a cunoaște un nou început,
Cu tainele flagelând cunoașterea prin redescoperirea sinelui în liric,
Transformă platitudinea de a te mișca în cercul logicii existențiale într-o înălțime ce vânează zborul spre absolut,
Dorința-și strigă ideea infinită să proiecteze peste umbrele rutinei imaginea unui plai idilic.