nu scriu cuvinte adun clipe frânte
peste care s-au așezat albe cearșafuri
ca într-o casă părăsită premeditat

pe fotoliul urinat de șoareci o amintire
ține în mână o dungă de cană de cafea

mi se alintă pe picior dungi de pisică
sau poate sunt razele soarelui pe fire de praf
pe rufe uitate nestrânse pe sfori de întuneric

claviatura
pianului șchiop vibrează sub aerul
florilor putrezite pânzele de păianjen torc
ecoul ultimei bătăi de pendulă

un cerșetor adună din fața casei cărțile
pe care anticarul nu mi-a oferit nimic

așa care va să zică
m-am mutat