pe tine te stiu
de demult.
dintr-o poveste pe care
am auzit-o odata
cand cocorii tipau fadouri
sub nori de zapada in moscova.

tristetea ajunsese la os
si lumina asta lasa
nu mai avea curaj sa infrunte
lumina, o alta care venise mai de curand
in azilul pentru lumini pensionare, sarace,
in care ferestrele refuza sa mai primeasca
mosi nicolai cu portocale si cu bomboane.

visurile cadeau
precum fulgii de nea peste masina de paine,
cerul noptii se strangea de frig si de durere,
randunelele incremenisera sub borcane de sticla
pe stalpii de telegraf
asezate frumos
ca niste ghete, ca niste papusi
la un geam aburit.