Nu intenționez să vă deranjez, ci doar vă rog să mă ajutați să rezolv o șaradă: e România țara tuturor posibilitățilori, ori nu e?

În privința învățământului eu spun că este, pentru că e ca la LOTO, numai că nu-i vorba de jocuri diferite, ci numai de două legi ale învățământului aflate-n vigoare-n același loc (România) și-n timp (zilele noastre, adică iulie 2011, mileniul al III-lea), și că ni se iau banii (per capita!), dar nu ni se eliberează biletele: una dintre legi fiind a Andronescăi, cealaltă fiind a Funeriului. Lucrul ce pune-n acord cele două legi este utilizarea camerelor video – atât la examenele pentru bacalaureat, cât și la examenele pentru titularizarea profesorilor. În rest... ne aflăm în fața unității fatale a legii absurdului, numai că nu-i vorba de matematică, ori de literatură, ci chiar de lege și de aplicatea acesteia – mai bine spus a două legi ce guvernează unul și același domeniu: învățământul. Dacă va fi cazul, am să repet lucrul ăsta până va ajunge a ne deveni învățătură de minte! Oi fi, ori n-oi fi eu grandoman, dar sunt mai deștept decât toți parlamentarii luați la grămadă (cu puține excepții cam toți foștii miniștri ai învățământului fiind parlamentari!), și decât toți alți miniștrii foști și prezenți, alții decât madam Andronescu și mister Funeriu, adică... indiferent ce orice alt ministeriat ar fi patronat unii dintre parlamentari, fie că-s, ori au fost la putere – asta ca să punem lucrurile și punctele de vedere contradictorii în concordanța lor ”lucrativă”!
În termeni limpezi, examenul de bacalaureat, de anul ăsta, s-a desfășurat conform legii Andronescu, Funeriu având grijă să nu se copieze prin sălile de examen. Faptul e deja consumat. Cel mai teribil lucru e că, după jocul ăsta, și-au pierdut candidații și banii universitățile particulare – sper c-am fost pe înțelesul dumneavoastră când am spus... ce-am spus! Dar, mâine urmează alt examen, de data asta după legea lui Funeriu.
Priviți mai jos!


Marea concurență pentru titularizarea profesorilor în Capitală (București!) a fost anunțată de către Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) pentru azi, 13 iulie 2011 (557 de posturi titularizabile, dintre care 343 pentru educatoare, 44 pentru învățătoare, 13 pentru Limba franceză, 12 pentru Limba engleză, 10 pentru Educație fizică, 19 pentru învățământul special, patru pentru Religie, trei pentru Matematică, două pentru Istorie, câte unul pentru Limba română, Informatică, Geografie și Educație muzicală și niciun loc pentru catedrele de Fizică și Chimie. Detaliat: pentru Fizică sunt 61 de candidați pentru acest ”niciun loc”, potrivit datelor centralizate de mai sus-numitul ISMB.
Trecând dincolo de toate aceste cifre, este demn de remarcat faptul imperativ cum că: ”Numai candidații ce vor obține medii peste 7 sunt titularizabili chiar dacă la momentul promovării concursului nu există catedre libere. Ei vor putea ocupa un post la repartizarea publică.”; iar ”Cei care au promovat concursul cu medii peste 7 și nu găsesc o catedră în specialitatea pentru care au concurat vor putea ocupa un post de suplinitor până la eliberarea unei catedre.”; și că ”Pentru concursul din 13 iulie au fost desemate șase centre, câte unul în fiecare sector. Toate cele șase centre au camere de supraveghere”; iar ”Lucrarea scrisă se desfășoară în 13 iulie, începând cu ora 10.00. Candidații vor fi prezenți în sala de concurs cel mai devreme la ora 8.00 și cel mai târziu la ora 9.00, înainte de a fi deschis plicul cu subiecte. După primirea subiectelor de concurs de către candidați, durata de redactare a lucrărilor este de patru ore, timp ce nu poate fi depășit.”.
Vă dau un detaliu: în martie 2011, 3.274 de suplinitori promovând concursul din vara anului precedent au fost titularizați. Secretarul de stat din Ministerul Educației, Oana Badea, spunea: ”Este pentru prima dată când consiliile de administrație au fost puse în fața exercitării autonomiei în procesul de selecție a resursei umane. Prevederile articolului 253 din Legea educației naționale consolidează în acest fel relația cadru didactic - școală. În loc de 3.500 de cadre didactice date afară din sistem, așa cum clamau unii, astăzi avem cu 3.274 mai mulți titulari în învățământul preuniversitar. Calitatea acestora nu poate fi pusă la îndoială, întrucât temeiul titularizării îl constituie rezultatul obținut la examenul național de titularizare (15 martie, 2011!)”.


Am și eu o întrebare ”fracturistă”*: ăștia care candidează acum pe niciun loc, pentru titularizări la disciplina fizică, sunt normali?; dar ăștia ce mai candidează pe aceleași locuri pe care au fost titularizați unii ”în neant”, în luna martie, sunt sănătoși la cap?
Nu de alta, dar vreau să știu dacă sistemele mele de evaluare nu-s anapoda, ci că-s numai... altfel. Până de curând se făcea mult zgomot pentru nimic. Ei bine, de acum încolo o să se facă numai mult zgomot, pentru că nimicul nu mai apare-n ecuație. Și nu-i vorba de o simplificare, ci de dispariția completă a barierelor. Energie pură! Întrebarea firească este dacă lucrul ăsta are o conotație politică. Ei bine, nu are, ci este o chestiune livrescă și un drept câștigat natural – e ca și cum am fi invitați la o beție cu Cioran (care-i ura pe evrei, pentru că așa fusese educat!), Ionesco și Eliade, la Paris, și să-njurăm, pe românește, ca și ei, ca la ușa cortului!

Bine, bine îmi spuneți, dar cu ce te ajută asta, te vindecă de grandomania ta notorie? V-am spus că nu e vorba de vindecare, ci de posibilitatea de a-mi reduce boala până-n limitele ei acceptabile. Vreau să pot și eu să râd, că nici de asta nu mai sunt în stare. Mi se tot spune că-s o proastă suveică, iar eu nu pricep ce-ascund aceste cuvinte, ori ce vor să spună.


Notă:
* ”fracturism” – un ”corent literar” ce-a-ncetat după ce promotorii au închis ferestrele și ușile.