Geneza
[dumnezeu,1.1.]

În Rai, în pomul cunoașterii binelui și al răului, în locul fructelor, Dumnezeu a pus oameni. Pomul înflorea în fiecare primavară, prunci de țâță, care se coceau, ajungeau tineri, vara, și toamna, oameni maturi. Toamna târziu, bătrânii se scuturau din pom, și cădeau, odată cu frunzele. În anul următor, viața oamenilor din pom o lua de la capăt. Dar luați aminte, a spus Dumnezeu lui Adam, și Evei, din pomul acesta să nu mâncați niciodată, căci veți muri....
Într-o bună zi, Adam și Eva s-au întâlnit, sub pom, cu șarpele. Luați, mâncati fructele din pom, i-a îndemnat acesta. Nu putem, i-au răspuns ei, pentru că Dumnezeu ne-a spus să nu mâncăm, și ne-a mai spus că dacă vom mânca din acest pom, vom muri… Nu, nu veți muri, ci veți fi și voi Dumnezei. Ce fraieri sunteți, le-a spus șarpele. Dumnezeu vrea, în egoismul Lui, doar să vă oprească să mâncați din pom, ca să nu ajungeți Dumnezei, ca și El. Atunci, Adam și Eva au mâncat pe aproapele lor din pom. .Văzând ce au facut, Dumnezeu le-a spus: Până și în Rai ați mâncat pe semenii voștri. Afară din Raiul pe care nu îl meritați!… De acum încolo, mâncați-vă pe pământ, între voi…