Motto
Lăsând amintiri pentru alții, rămân amintiri despre noi
Mihai Traistă-scriitor

Preludiu

Sunt un epigramist sărac ,
Dar muzele-mi sunt iuți ca trenul
Și unde dau eu cu catrenul
Praf sau om, eu tot îl fac .

În alții trag săgeți otrăvitoare
Cu tine nu sunt incisiv ,
Desigur că nu am motiv
Că-s gross papa-(un tata mare.)

Astăzi am muze mai cuminți
Dar nu scriu pentru tâmpiți,
Scriu pentru tine dacă vrei
Că ești artistă de condei.

Nu-s mafiot, nici mincinos,
Și nu sunt nici lăudăros,
Scriu pentru tine evident-
Că tu ești plină de talent
Și asta mi-e suficient.

Strofe omagiale de salut

Se simte-n tine omenescu’,
Mie-mi cad muzele din cer,
Scriu unui om de caracter
În spiritul lui Eminescu.

Pulberea de diamante
Cade lină, ca o bură,
Are pe cer mișcări galante
Și dansează în natură.

Muzele-mi cer evident
Vrem doar strofe de talent,
Noi o să le dăltuim
Că pe Lili o iubim.

Înțeleaptă- o Minervă
Și decentă pân’la cer,
Măsurată-n gest și vorbă,
Fină ca un giuvaer.

Metaforă nuanțată
Cu simbolul ei suprem,
Inspirație bogată
În cel mai frumos catren.

Decorul ce-mi stă în glastră,
Îmi inspiră poezie
Ca mușcata din fereastră,
Floarea care-mi place mie.

Din suflet și din partea mea
Cu dragoste, de ziua ta,
Acum la noul început
Eu îți dau tone de salut.

Sunt fericit că-n astă-seară
Nu-mi stă talentu-n calimară,
Iar muzele-mi extravagante
Îmi dau tot spiritul în poante.

Epilog
De-ar mai trăi azi Minulescu
Te-ar prinde-n pana lui de foc,
Dar ce să fac, eu nu-s maestru
Și n-am talentul lui deloc.

Dar Lili dragă, nu te teme,
Eu am o muză mai cu foc,
Cu ea te-am prins azi în catrene
Cu fericire și noroc.