-Nucescu! Crezi in Dumnezeu?
Atenția lui I. Nucescu era captivată de tavanul cu două pete pe mijloc. Cea din dreapta era cu siguranță mai mare decât cea din stânga.
-De câte ori să-ți spun, noi nu putem angaja un om de serviciu decât în slujba Domnului. Dacă tu nu simți credința, ne pare rău dar nu te putem ajuta.
Nu. Se înșelase. Pata din stânga cu siguranță era mai mare decât cea din dreapta. Posibil o iluzie optică, cea din stânga fiind aproape de marginea camerei. Nucescu investighează.
-Nucescu! Tu auzi ce spunem noi, sau vorbim la pereți?
-Vedeți domnule administrator? Pata aceea este circulară, cea din stânga, pe când cea din dreapta reprezintă o elipsă. Din cauza aceasta poate părea mai mare cea din dreapta, dar de fapt cea din stângă are cel puțin cu 6/49 mai mult ca arie. Așa și dumneavoastră: când vine vorba să dați bani poate părea mai mult decât atunci când luați.
Nucescu zâmbea tâmp, lipsit de emoție. Cu toate aceastea, el privea de fapt uimit cum 3 fire de păr din capul administratorului reprezentau nuanțe complet diferite de gri. Ca un tricolor.

-Sunt dezamăgit tinere. În CV-ul tău scria că putem avea încredere, că reprezinți un supus al Domnului, dornic de muncă, activitate și rugăciune. Tu îl provoci pe Dumnezeu cu ridicolele tale pasiuni. El nu dorește pasiune de la tine, ci devotament. Tu nu ai așa ceva.
Ca un păstor cu mâna pe toiag, Nucescu, cu mâna pe brațul scaunului, găsi de cuviință să povestească niște detalii impresionante despre pinguinii imperiali. Administratorul împreunară mâinile în chip de rugăciune. Nucescu spunea ceva de arderea păcătoșilor folosind un nou tip de ulei, mult mai ecologic.
-Nucescu, te rog, vrei acest post sau nu? Mai am cel puțin încă 10 ca tine care de abia așteaptă să intre la interviu. Am nevoie de un răspuns competent.
-AFIRMATIV.
Nucescu rostise atât de tare acest cuvânt, încât petele incepură să se micșoreze.
-Ești sigur? Nu te credeam în stare de atâta convingere.
-DA.
Intervievatul se ridică și mărșălui în forță de la un capăt la celălalt al camerei. Administratorul era fericit ca un ponei care a primit o fetiță.
-Bun așa! Mâine să te prezinți la biroul meu la ora 8 dimineața. Vom face lucruri mărețe împreună!