Își taie venele cu lama de ras și așteaptă liniștit în cadă până ce corpul i se golește complet de sânge, evadează prin canalizarea rece și avansează prin intestinele de plumb ale orașului ce îl vomită în mare transformându-l într-o hrană marină degustată pe îndelete de o langustă care tocmai dă peste o caracatiță înfometată ce imediat e devorată de un pește-spadă pe care îl prinde cu greu un pescar și îl duce direct la piața de pește, unde e cumpărat de un bucătar nerăbdător să-l gătească în abur, cu orez, pentru doi meseni îndrăgostiți, jumătate pentru ea, jumătate pentru amantul ei.