Am prea multe ființe în cap, Doamne, și măcar de ar deveni fire de nisip! Și așa marea nu e niciodată prea încărcată.
... ți-aș scrie și Þie gândul de dinainte, dar nu mă lași să-ți devin sentiment!
... vreau ca multe altele un copil din vis și nici măcar de copilul din mine nu pot avea grijă! Și mai vreau să mă simt mai aproape de lume și ar însemna să nu mai exist așa cum sunt!
... nu-mi cere raportul pentru fanteziile mele, nu aș mai încăpea în pielea Ta, nu de rușine ci de îndrăzneala de a fi dincolo de vise. De îndrăzneala de a mă dezbrăca la culcare, încet azi și grăbit ieri, de ziua trecută prin noapte și de nopți și zile trecute prin culoare. Azi și mâine există deja poimâine prin trecutul dinainte dorit, pe vremea când eram embrion și cuvântul era mâna mea! Atunci știam să descifrez îngerii pe secunde.