"Când te naști, tu plângi și lumea se bucură. Când mori, tu te bucuri și lumea plânge."

Prea eu.

Nu mă ghidez după Soare,nu mă ghidez după Lună,după timp,după ceea ce e în jurul meu,mă ghidez după mine și ăsta nu e unul dintre cele mai bune lucruri pe care le reușesc a face.Sunt atipic pentru lumea în care trăiesc și mă gândesc că la fel ești și tu.Suntem două bucăți de Lună scăpate pe Pământ…poate că norocul nostru e că am picat atât de aproape unul de celălalt.Incerc să-mi adun gândurile.Dar nu pot…pur și simplu nu pot.De ce ? Toate gândurile mele zboară într-un singur loc…câtre tine.Am o grămadă de întrebări cărora nici măcar nu le știu enunțul…dar știu altceva…știu răspunsul la ele si mai știu că tu ești răspunsul la toate întrebările,la toate lucrurile care se petrec cu mine și în jurul meu.

De la Adam și Eva și până în ziua de azi tot oameni suntem,dar reușim cu o luciditate cruntă să ne uităm valorile morale,să ne ascundem fără rușine sub un văl infinit de aparențe si să ne negăm cu suscitare sentimentele pure,să uităm să iubim așa cum ar trebui…și totul duce la o moarte subită și plină de singurătate.Cinic !Dacă așa trebuie să fie atunci sunt un clasic al iubirii,un romantic incurabil,un artfel.

Mă ghidez după mine si știu înlăuntrul meu că nu am uitam iubirea și că o simt așa cum ar trebui...