agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3456 .



Focul - POPAS INTR-UN PAS (d.s.a)
screenplay [ ]
fragment

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Stejan ]

2003-04-30  | [This text should be read in romana]    | 



- Regreeeți?...
- Ce!?
- Ha, ha... știi cum arată un gând?
- Cum?
- Uite, ca norii ăștia de fum.
- Cum, așa colorați si transparenți?
- Da.
- Și se termină așa ca fumul?
- Da. Așa ca țigara noastră.
- Ssst! Mai încet, mă, că ne-aude bunica. Dă-ți picioarele mai încolo!
- Da spune-mi... regreeeți?
- Să vezi ce-o să regret dacă ne prinde bunica. Taaaci! Se-aude ușa. Bag-o repede sub plapumă!
- Bine, tu, ai auzenii ca muierile!
- Da' nu mă dezveli, mă! Mai dă-mi și mie un fum.
- Crezi că se uită la noi?
- Cine?
- Portretul lu' Carola.
- Vai, nu-mi aminti ca mi-i frică. În viața mea n-am văzut femeie mai urâtă. Bine că-i după dulap.
- Și dacă iese de-acolo?
- Taaaci! Ptui... urâta dracului!
- Vezi ca te-aude...
- Taci mă, ești...?
- Nici nu-i așa urâtă, e severă și dacă vrei să știi, aia te-a legănat pe tine când erai mică.
- Bine, mă...
- Da' chestia aia, ai văzut-o?
- Unde?
- Acolo în colț spre tavan.
- Tu știi că ăla-i un sfânt? Nu da fumu’ pe mine.
- Da. Da' de unde crezi tu c-a apărut?
- Păi cum de unde? De la Dumnezeu!
- Da? Și nu crezi tu cumva că-i o pată de igrasie?
- Ce mă, igrasie cu mutră de sfânt?
- Sau crezi cumva că Dumnezeu a făcut special o pată de igrasie cu mutră de sfânt care să se uite la noi când intrăm în camera asta?
- Da, și mai ales noaptea, când fumăm.
- Da' dacă n-ar fi becul din stradă, ăsta nu s-ar mai uita la noi?
- Ba da, mă, iară mă enerveeezi...
- Înseamnă că ne vede și ziua și noaptea și cu lumină și fără lumină!
- Da' normal!
- Și Carola? Aia nu ne vede?
- Așa-mi vine să-ți dau una!... Nici nu pot să trag în piept când mă uit la el.
- Da' nu te uita!
- Nu mă uit, da' el tot ii acolo. Taaaci! Ssst! Acuma chiar că vine cineva...



- Nu-s nici acasă. Of, Doamne, da' unde umblă copiii ăștia noaptea așa de târziu?
- I-ai căutat în parcare?
- Nu.
- Vezi că au obiceiul să se urce în podul casei părăsite și nu știu ce tot fac acolo. Mi-a zis un vecin că fumează și-și construiesc tot felul de lucruri dubioase.
- Da' hai cu mine, doar n-o să mă lași femeie singură să umblu bezmetică noaptea.
- Numa’ să fie acolo!
- Hai nu te mai descălța.
- Lasă ușa deschisă, că n-are cine să vină.
- Hai, hai odata!



- Vai, era cât pe ce să fac pe pe mine de frică...
- Aii..., sss..., știi ce m-am ars...
- Așa-ți trebe! Numa’ tu să fumezi!
- Știi ce-am dus ultima dată în submarin?
- Ce?
- Dragonul roșu.
- Da, da, că te și cred! Jură!
- Jur!
- Pe ce?
- Ce, nu mă crezi?
- Nu! Că ăla-i de trei ori mai mare decât submarinul tău.
- Da, dar eu am dus o machetă a lui.
- Aha, că te și cred. În primu’ rând îi un om îmbrăcat în dragon.
- Nu-i om că-i femeie.
- Bine, femeie, da nu scoate foc, că stă un om în spatele lui și aruncă în sus cu flăcări. Și cum l-ai dus tu în submarin?
- Așa simplu. L-am furat, am făcut o machetă a lui și l-am băgat în submarin.
- Și acuma nu mai îi la teatru?
- Du-te să vezi că nu mai apare în spectacol.
- Da ce, eu îs de teatru de păpuși?
- Nu că tu umbli după gagii, și te plimbi cu țâțele alea a' tale.
- Ce prost ești!
- Zi-mi tu o dată! Regreți sau nu?
- Treaba mea! Nu te-ntere... Bine că mă tot ții de povești și tu fumezi toată țigara. Bine că-i gata!
- Tu n-amețești?
- Normal că nu. Eu fumez dinaintea ta.
- Bine, atunci hai că mai am una.
- Yes!
- Aprinde-o tu!
- Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă?
- "Hărțuire textuală".
- Îi faină?
- Îți dai seama!
- Și despre ce îi?
- O să vezi!
- Îi cu poze?
- Nu. Îi numai text.
- Și zice în text despre hărțuire din aia?
- Io așa cred, n-am apucat să mă uit bine.
- Asta-i cu filtru, mă escrocule, ai fi vrut să o fumezi singur?
- Mai am și altele?
- Da, și unde-s?
- În submarin.
- Stii ce, când mă duci si pe mine la submarinul tău, că știu să-mi țin gura.
- Ești pitică, tu...
- Eu, pitică?
- Pitică și enervantă.
- Da' chiar tu le-ai spus la băieți că eu nu-s sclifosită.
- Și ce crezi că m-au crezut?
- Să știi c-o să ne prindă.
- După ce?
- Fii atent ce fum ii aicea! Cu ce ziceai că seamănă fumul?
- Cu gândurile, cu ce să semene? Uite un gând al meu cu un gând al tău, vezi?
- Da, unul lângă altul și uite cum se împreunează. Oare chiar așa fac și gândurile?
- Da, și uite câte sunt în camera asta, că ne sufocăm deja. E prea mult fum aici între pereții ăștia, tu mai poți respira?
- Da, mă, să știi c-o să ne prindă. Ce facem?
- Hai să mergem la salcie.
- Hai. Ajută-mă să mă ridic.
- Au tu, m-ai strâns de arsură.
- Lăsăm ușa deschisă?
- Da.


***


- Domnule, cine-a făcut incendiul? S-au scurs informații?
- Nu, din păcate, eu cred că rușii.
- Și ce-ați recuperat?
- Nimic. Nici măcar urmă de dovadă.
- Ce s-a întâmplat cu monitorizarea?
- Au ars toate emițătoarele iar sistemul nostru, știți domnule, nu e atât de performant. Noi înregistram și urma să infiltrăm un alt agent care să recupereze benzile.
- Dar ce-ați folosit?
- Un minidisc infiltrat în colțul peretelui. Am chemat un artist care a camuflat totul pictând o pată de igrasie.
- Și ce avem la ora actuală?
- Un incendiu, iar noi cu mare dificultate am recuperat aparatele din pereți.
- Sunt victime?
- A ars întreaga casă din temelii. Nu s-au găsit urmele cadavrelor.
- Atunci, în ce scop incendiu?
- Nu știu, domnule, știți că ceilalți sunt întotdeauna pregătiți să procedeze prompt și inedit.
- Ce-avem pe bandă?
- Din cât am înregistrat e aproape nimic, dar ar putea fi ceva dacă am folosi interpreții. Avem două voci. Ar putea fi un mesaj, nu știu domnule...
- Dobitocilor!
- E vorba despre copiii subiectului.
- Ce-i cu ei?
- Sunt frați, băiatul e înfiat, deci nu e...
- Și ar putea fi implicați?
- Știți, străinii aceștia sunt pregătiți bine, chiar din copilarie.
- Aduceți materialul!
- Se aude mai întâi o informație, dar succintă și cam asta ar fi totul
- Dobitoci! Dă-i drumul!

"-Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă..."

- Cam asta e, domnule.
- Si zice numele cărții?
- Nu, domnule, e topit acolo, nu se ințelege...
- Căutați, finisați, nu mă interesează!
- Ar mai fi câțiva milimetri neatinși.
- Lipește-le și dă-i drumul!

"-Vezi că trebuie să-mi dai cartea aia. Cum se cheamă...
se cheamă...
se cheamă...
se cheamă...
Regreeeți?....
Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeți?...
Ce!?...
Ha, ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Dobitocilor! Halal incendiu! S-a dus aparatura de miliarde!... Tâmpiți!

"Ce!?...
Ha, ha...
Regreeeți?
Ce!?...
Ha, Ha...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
Ce!?..."

- Focu' mă-tii!

"Ce!?...
Ce!?...
Ce!?...
...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!