Cele mai noi

camera obscura

Texte create interactiv

Fiecare text din această rubrică este creat prin participarea alternativă a membrilor site-ului.

camera obscura
   Autor: Ela Victoria Luca

 nu ştia cine trăsese oblonul şi de ce picăturile nu mai funcţionau *
  *
 doborat de oboseala, isi simtea capul strans intr- menghina, si l-ar fi taiat singur de ar fi avut cum sau si l-ar fi izbit de marginea patului, macar sa fie un motiv fizic si zdravan pentru durere. o lichea de durere care il pocnise exact cand isi strangea lucrurile si le aseza de-a valma in valize, sa se duca vazand cu ochii. *
 nu conta in ce tara se va opri, se va hotari pe parcurs, astea se hotarasc mereu la momentul t10. important era sa iasa odata din toate istoriile de pana atunci, sa se rupa din radacini si sa se duca cat mai departe, chiar in emisfera cealalta daca era nevoie *
 in fond, se putea. dacă putuse s-o facă în propriul creier, să migreze când hăis, când cea, de ce să nu o facă şi în afară? în afară e mult mai simplu. se întoarse, aruncă picăturile. *
 ar putea fi ţara cu foarte puţine oraşe, care să-l facă să umble mai mult între ele decât în inima lor de asfalt. nu era timp acum pentru o decizie. trebuia mai întâi să reuşească să iasă. nu ai cum să ajungi dacă nu porneşti, îşi spuse. şi nu am ce să las înapoi. trase oblonul la loc. lumina, ca de obicei, îi confirmă îndârjirea. ar fi putut să zâmbească. *
 dar, la naiba, durerea asta dobitoaca nu ceda, ii prinsese si porii, si pielea, si ridurile, si colturile gurii, isi simtea tot capul prins in ace. a aruncat o privire rapid, cu coada ochiului, in oglinda, s-a incrancenat carnea pe el dintr-odata. era livid. si fata arata ca a unui cadavru decorat ptr expozitiile excentrice de arta. *
 nimic din ceea ce alta dată i se parea splendid nu îl salva acum de agonica căutare de sine între sunete surde. părea că minutele îl goneau din urmă ca pe un evadat de pe altă lume. căzu în genunchi oprindu-şi respiraţia. *
 în bătăile ceasului, inima îi bătea în acelaşi timp şi parcă simţea cum frica îl pătrundea şi fiecare părticică din el vibra! parcă timpul se oprise sau inima sa încetase a mai bate...dar nu a murit. atingându-se, a realizat că încă mai trăieşte. *
 s-a ridicat brusc şi, dezechilibrat, a făcut câţiva paşi spre fereastră. tremurând, a ridicat oblonul cu o mişcare nervoasă. noaptea căzuse, rece şi umedă, peste oraş. ultima jumătate de oră avea intonaţia unui vis ciudat, haotic, ireal... *
 parca totul era mort si numai El mai vietuia superior.afara luminile orasului i-si jucau reflexiunile in umezeala ploi cazute.parca milioane de cutite ascutite strabateau intunericul nopti. *
 Copii morti ce vor naste copii morti...care la randul lor vor naste alti copii care se vor bucura de tine, de lumina si caldura ta...si care vor fi la randul lor morti de atata dragoste care ii impresoara din aripile tale. Tu soarele meu din neon. *
 in clipa asta nu durerea fizica il chinuia atit de tare pe cit il sufoca durerea adevarului descoperit prea devreme,adevarat e ca se gindise de multe ori cum va muri,cine il va plinge,ce flori va avea pe mormint dar asta credea ca se va intimpla dupa ce isi va tine nepotelul in brate,fulgerator ii trecu prin fata ochilor imaginea doctorului resemnat *
 care n-a fost capabil să facă o minune şi să-şi salveze nepotul. într-o fracţiune de secundă i-a trecut prin faţa ochilor toată dezamăgirea din ochii fiului, care-i şoptea nerostit: mi-ai ucis fiul, aşa cum ai ucis-o pe mama...te-ai îmbătat cu "prietenii" şi te-ai dus mahmur la slujbă...la slujba ta de "dumnezeu pe pământ"...şi ai ratat! Sper să poţi suporta asta! De fapt nu sper, îţi doresc să duci durerea asta cu tine şi în fiecari zi să te întorci la momentul ăsta, ca într-o buclă a timpului... *

Nivelul tău de acces nu permite accesul la această pagină (opţiune)!