|
Biografie Elfriede Jelinek
Elfriede Jelinek (n. 20 octombrie 1946 în Mürzzuschlag/Steiermark) este o scriitoare austriacă, una dintre vocile puternice din perioada postbelică a spațiului literar german. La 7 octombrie 2004 a primit Premiul Nobel pentru literatură pentru "cursul muzical al registrelor în romanele și dramele sale, care cu o pasiune verbală unică în felul său dezvăluie absurditatea și constrângerea clișeelor sociale".
Elfriede Jelinek s-a născut în anul 1946 în Mürzzuschlag. Mama sa Olga, născută Buchner, provine dintr-o familie a marei burghezii vieneze. Tatăl ei, Friedrich Jelinek, de origine ceho-ebraică, decedat în 1969, a fost chimist. După absolvirea gimnaziului, Elfriede s-a înscris la conservatorul din Viena, unde studiază la început pianul și compoziția, mai târziu arta teatrală și istoria artei. În 1967 este nevoită să întrerupă studiul din cauza unor tulburări psihice cu stări anxioase și tendință la izolare.
În tradiția unei grupe vieneze, Elfriede Jelinek nu folosea la început majusculele, scria numai cu litere mici. În 1968 scrie primul său roman intitulat bukolit, pe care însă îl publică abia în 1979. În anul 1974 aderă la partidul comunist austriac și se angajează în activitatea propagandistică, pentru ca în 1991 să se retragă din partid. Este căsătorită cu Gottfried Hüngsberg, compozitor de muzică pentru filme, din cercul artistic grupat în jurul regizorului german Rainer Werner Fassbinder.
Elfriede Jelinek înregistrează primul succes literar cu romanul die liebhaberinnen (Amantele), apărut în 1975, o caricatură marxist-feministă a romanelor de colportaj. Urmează o serie de piese de teatru și romane, caracterizate printr-un stil agresiv și non-conformist, care provoacă o reacție ostilă din partea publicului și a criticii. Jelinek rămâne până în prezent o scriitoare controversată, în centrul polemicilor și al dezbaterilor sociale, totdeauna de actualitate. La aflarea atribuirii premiului Nobel pentru literatură a exclamat: "Mă bucur, desigur, dar mă simt mai degrabă înfricoșată". A decis să nu participe la festivitatea din Stockholm de decernare a premiului, întrucât nu se simte în stare să suporte ca persoană toate obligațiile ceremoniilor oficiale. "M-aș simți amenințată acolo".
Romane
bukolit.hörroman, 1979
wir sind lockvögel baby!, 1970
Die Liebhaberinnen (Amantele), 1975
Die Ausgesperrten (Exclusii), 1980
Die Klavierspielerin (Pianista), 1983
Oh Wildnis, oh Schutz vor ihr, 1985
Lust (Lăcomie), 1989
Die Kinder der Toten (Copiii morților), 1997
Gier, 2000
Drame
Was geschah, nachdem Nora ihren Mann verlassen hatte, 1977
Burgtheater, 1983
Krankheit oder Moderne Frauen, 1984
Totenauberg, 1991
Raststätte, 1994
Ein Sportstück, 1998
Bambiland, 2003
Traduceri în limba română
Pianista, roman, traducere de Nora Iuga, Iași, Editura Polirom, 2004
Exclusii, roman, traducere și note de Maria Irod, Iași, Editura Polirom, 2005
Amantele, roman, traducere de Ana Mureșanu, Iași, Editura Polirom, 2006
Lăcomie, roman, traducere și note de Maria Irod, Iași, Editura Polirom, 2008
|
Texte Recomandate
