un valț șchiopătând
pe buza uliței din sat
mai zaharisește
inedia zilelor noastre

vom fi egali cu păcatul
ne vom răsfira în lumină
mușcând din lemnul bisericii

până mâine
nu-mi trimite cocori
ei nu cunosc decât o limbă de argint

învață asta ca pe un psalm păgân:
poezia noastră
a încremenit toamna
într-o fereastră albă