agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-15 | [This text should be read in romana] |
Nimic nu te bagă mai rapid în depresie ca un coș în bărbie, două kile în plus sau manichiura nesatisfăcătoare. Sau articolul unui expert în femei despre cum femeia după 30 de ani trebuie să se conserve, deși, mă rog, mă rog, eu nu am decât 23 jumate. Ca și acum 2 ani, 3, 5, 10... hai, gata, să ne oprim aici.
După ce am ratat terapia dietei, unica mea șansă părea să stea în toate terapiile spa. Detoxspa, electrostimulări (vedeți cât de promițător sună?), vacuuuuuum, manichiură aproape permanentă, pardon, aia era epilarea, oricum, totul e aproape permanent, silueta mea, vârsta, tonusul, bunăstarea, viața însăși. Am certitudinea că după toate astea, aș putea deveni o blondă dezintoxicată 90-60-90. Singurul impediment e că toate astea îmi găuresc buzunarele, iar eu nu am ajuns încă la terapia cumpătării. Trebuia găsită o soluție. Nu am găsit-o, m-a găsit ea pe mine: Ofertemokareducerivouchere.ro La cea mai simplă, la cea mai banală accesare a computerului, o ferestrică prietenoasă și complice apărea în fața mea: cumpără-mă, cumpără-mă, sunt ieftină ca braga, plus că eu nu ingraș. Și se uita la mine cum nici mama nu s-a uitat vreodată, adânc în sufletul meu, trecând ca prin brânză prin temerile mele, înțelegătoare și plină de compasiune. Da, domne, ferestrica. Așa se uita. N-am rezistat, avea dreptate, mă făcea să mă simt pentru prima oară adevărată și sinceră, trebuia să purced la colonizarea angoaselor mele cu noua viață. Nimic nu e durabil dacă se cladește pe ruine, am pornit războiul. Am decis să cumpăr toate ofertele, toate voucherele, toate oportunitățile. Într-o oră aveam deja antamată o lună de tratamente faciale, corporale, gimnastici, ojări, mimiluri și bibiluri pe care nici Afrodita nu le-ar fi gândit vreodată in Olimpul ei. Chestia cu electrostimularea mă tenta ceva de groaza lumii, plus că sună științific, ești la adăpostul oricăror bănuieli. Mă prezint emoționată. O tipă oxigenată și indecent de suplă îmi prinde tot felul de curelușe, mă aștept să-mi pună una si în jurul capului și să mă prăjească. A fost pe-aproape. M-a abandonat pe un pat, conectată la 12 fire. Au început să-mi zvâcnească pe rând picioarele, mâinile, dosul, fața, creierii și alte zone pe care nu știam că le posed. Cred că oxigenatele de la saloanele de frumusețe au inventat terapia cu șocuri electrice. Vecina de pat mă ignoră, citește relaxată o revistă pentru femei, probabil 10 pași despre cum să fii frumoasă. Frumoasă nu devine, dar nici nu pare să-i zvâcnească ceva. Fac eforturi să par la fel de impasibilă, apoi mă dau vitează și întind mâna către cea mai apropiată revistă. Drumul până la ea pare misiunea lui Sisif. Când într-un final reușesc să ating cu un deget coperta, mi se dizlocă piciorul stâng, burta mi se adună cu sternul, în sfârșit îmbin fericit anahata cu swadistana, îmi sare omoplatul și pocnesc aparatul, care începe să funcționeze pe modulul x-pix, iar eu încep să văd vrabiuțe mov. În sfârșit i-am atras atenția vecinei de curenți, care cheamă oxigenata în urgență. Restul e de nemenționat, treaba cu electrostimularea e pentru femei normale. Au urmat împachetările la rece și la cald, sună spectaculos, știu, și chiar sunt spectaculoase. Dacă n-ai făcut bungee jumping, dacă tânjești după senzații tari, cu siguranță împachetările te ajută să te treacă toate apele. Fluvii. Potopul. În general, când scapi despachetată, începi să te cauți pe tine, cea din interiorul tău profund. Asta și pentru că oricum nu ai ce face, pielea îți arde ca in focul iadului, mușchii par atrofiați, brusc ai revelația că în viața anterioară ai fost o vizionară declarată eretică de Inchiziție și arsă pe rug. Mărturisesc, în micile și sporadicele mele regresii de împachetări, în care mă credeam Ioana D`Arc, am fost mai aproape ca oricând de eu-l meu interior. Bine, ca să fiu complet sinceră, mie vocile nu-mi spuneau să salvez regatul, dar nici nu pot menționa dialogurile dintre mine și vocile mele interioare fără avertizare de limbaj licențios. Oricum, treaba e că după tot supliciul și scormonelile interioare, îți crește stima de sine. Dar pentru că începusem să mă stimez excesiv și, în consecință, în pericol să-mi sabotez rolul social, am renunțat la împachetări. La detoxspa îți bagi literalmente picioarele. Într-o cuvă. Stai penibilă și mimoză vreo jumătate de oră, timp în care supraveghetoarea vine sa se intereseze, la fel de penibil complezent, dacă ești ok. Nu-mi dau seama cum ai putea fi neok, că doar nu te îneci în lighenușul ăla și nici nu ți-au cerut la intrare permis de scuba diving. Ești ok, o asiguri că ești foarte ok, te cam plictisești, dacă știai, îți luai ceva de citit. Așa îi spui ei ca să te dai intelectuală. Nu ți-ai luat, așa că butonezi telefonul ca să pari preocupată și vie. Și să te scutească, în tot cazul. După juma de oră, vine expertul în ghicit în detoxspa. Se citește ca în zațul de cafea cum că suferi de ficat, cum că fumezi prea mult, cum că ești prea stresată și alte chestii tematice unanim valabile pentru segmentul meu de vârstă, să ne reamintim cu toții, 23 jumate. Viitorul nu ți-l citește nimeni, decât dacă ești probabil pe moarte și din lighenuș ies direct însoțitorii către iad. Dar nici așa nu cred, la saloanele de spa nimeni nu dă vești proaste. Vii de pe ulița iadului, o cotești la spa, ți se aburesc păcatele pe la o sauna finlandeză, mai socializezi cu un grec pe la una romană, mai faci un schimb de experiență cu o gospodină voucheristică pe la alta rusească, uscată, cu infraroșii, cu aburi, cu neaburi, apoi iată-te fericita posesoare a unui loc paradisiac peste mulți, foarte mulți ani. La finalul zilei am invățat să-mi întind pe față o mască detoxifiantă cu avocado. Singura grijă a fost, o vreme, să mă ascund, pentru că arătam ca Shrek în timpul varicelei. Întrucât consortul m-a părăsit încă de la masca purificatoare cu roșie și ulei de măsline, întrucât vecinii mi-au pus obloane din iederă pe tot balconul de când am ieșit mascată să ud florile, acum nici măcar grija asta nu o mai am, cu ascunsul. După o lună de terapii spa, sunt manichiurată, tonifiată, purificată și liberă de griji. Cred că de azi aș putea menționa că merg pe 21 jumate. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy