floare de gutui sufletul ar vrea să ia
între petale chipul Adnanei în alint
s-o-mbrace cu ochi de liliac în miresme suave
ca un sorb să se adape din puritatea-i
să-i sărute pălmițele ce n-au atins decât
izvoarele laptelui sfinte și tălpișoarele
ce-au atins doar aerul gângurind și cu
certitudinea viitorului într-o lume mai bună
văzând-o crescând să-și pregătească plecarea
cu liniștea gorunului la adăpostul pădurii
fără teama securii dar...

Machiavelli n-a murit ci malefic ascuns în
puternicii lumii râde sarcastic în glume
după ce dihonie a băgat într-un popor să-l dezbine
cum poți fi fără simțire să nu te doară prezentul
că tot părinți cu prunci copii tineri bunici
sunt și acolo

azi se prăznuiește sf. Irina care înseamnă pace
și doamne de ce nu apare din nou harmăsarul
să muste de moarte pentru trezire

plouă puhoaiele rup stăvilare inundă îneacă
dărâmă mâloasă e apa în disperată mânie
și-mi pare că-i vie și strigă
apă și țărnă și voi evitați dezastrele
rămâne-ți rămâne-ți în albii...

Adnana Sofie oare la vară Irina fi-va tot
vie floare de gutui să mai fie bunicul?