421.Amatorismul îşi leagă pseudo-supraviețuirea de planul profesional în care conduc provizoriul şi variabilele, fiindcă profesia nu este întărită de responsabilități, asumări şi discernământ.

422.Profesionalismul îşi aglutinează extra-adaptabilitatea de ariile profesionale în care au pregnanță şi proeminență finalizările cu succes a sarcinilor, incumbărilor, problemelor şi provocărilor, astfel că profesia securizată este conectată la competiție.

423.Amatorismul îşi racordează pseudo-supraviețuirea la existența cu multiple goluri, hiatusuri şi deficiențe, decăzând în subzistența cu aspecte de sărăcie şi pauperitate, când eşecurile se multiplică.

424.Amatorismul evidențiază non-aptitudinile, non-creativul şi non-pasiunile, care îi reduc şi diminuează activitățile, creația, întâmplările şi inițiativele.

425.Amatorismul respinge versatilul în care întrevede în mod subiectiv şi exacerbat riscurile, hazardul, necunoscutul, imprevizibilul şi neaşteptatul, pe care nu le poate domina şi controla.

426.Amatorismul în contact cu aberațiile, dacă nu le modelează în ceva veridic şi adecvat, poate provoca omului devierile, abaterile şi deraierile de la fluxurile normalității, adaptabilității, ființialului şi realității, pe care le distorsionează.

427.Amatorismul glisează de la obtuz la inferior, de la prostie la mediocritate, de la platitudini la erori şi de la veleități la iluzii.

428.O minte obtuză, cu gânduri inferioare, rațiune subiectivă, intelect parțial şi un cuget în care sterilul malformează reflexivitățile, prinde amatorismul neofit de viață, golind-o de profunzimi şi potențialuri.

429.Amatorismul este caracteristica celor ce au o penurie de inteligență şi o inflație de prostie, iar inteligența nu este susținută de entitățile din lăuntrul omului, pe când prostia este impulsionată de erori, gafe, insuccese, obtuzități şi enormități.

430.Amatorismul deține un non-potențial ce este sursa non-creației, non-valorilor şi non-performanțelor şi a cărui rigiditate, inflexibilitate şi grosier disipează potențialitățile, pasiunile şi energiile creatoare.

431.Inferiorii, incapabilii şi troglodiții îşi cultivă amatorismul cu funcții de siderări şi fără posibilități de devenire, transfigurare, inovări şi evoluție.

432.Inferiorii îşi devoalează non-potențialul conturând vulnerabilitățile şi imposibilitățile care suprimă alegerile voluntare, liberul-arbitru, libertățile şi posibilitățile.

433.Supraviețuirea pune accentul pe diferențierea oamenilor între ei, refuzând interconectările, interacțiunile şi interrelaționările care reprezintă configurațiile socialului.

434.Adaptabilitatea se axează pe integrările oamenilor în realitate, societate, social şi în mecanismele competiției, modelându-i în extrovertiți şi ostracizând inadaptații.

435.Inadaptatul asimilează vulnerabilitățile, incapabilitățile, îşi augmentează punctele slabe care înlătură punctele forte puține, minime şi minuscule şi se mişcă debusolat, bulversat, confuz şi împleticit prin spațiile pseudo-supraviețuirii.

436.Amatorismul absoarbe ignaritatea, gregaritatea şi inferioritatea care îi dezmembrează structurile cunoaşterii căreia îi dă vastitate, elevație, profunzime şi sofisticare eruditul manevrând profesionalismul.

437.Amatorismul are aspecte de refractarul care se opune evoluției, progresului şi ineditului performând o viață îngrădită de efectele refractarului.

438.Refractarul din amatorism menține incertitudinile, obscurul, echivocul şi retrogradul într-o ființare căreia refractarul îi divizează dimensiunile.

439.Refractarul elimină din amatorism germenii creativității, ai liberului-arbitru, ai calităților şi ai forțelor centripete şi îl lasă astfel gol pe dinăuntru, iar în acest gol se infiltrează iluziile, simulacrele, disfuncționalitățile şi ineficiențele.

440.Refractarul deconfigurează sistemul evoluției având drept configurații performanțele, succesele, competitivul şi superioritățile.

441.Refractarul se racordează la non-sistemul involuției cu entropii, variabile şi disfuncționalități maxime şi cu constante vetuste, minore şi insignifiante.

442.Refractarul nu poate reactualiza, reinventa, remodela şi reinova viața cu caracteristicile ineditului, fiindcă nu şi-l poate însuşi.

443.Refractarul apelează la vetustul în care întrevede o comoditate statică, stagnantă şi consecventă, cu prelungiri în delăsare, torpoare, inactivitate şi pasivitate.

444.Refractarul intuieşte în mod depreciativ în amatorism un paliativ la problemele, situațiile, piedicile şi obstacolele cu care se confruntă.

445.Refractarul pliază non-competitivul pe ființare, împingând-o în spațiile iresponsabilității.

446.Amatorismul este de natură refractară şi ține de o individualitate în care a pătruns gregarul, atrofiind-o.

447.Amatorismul dă inflație unei sub-mediocrități cu aspecte de prostie, nu posedă persuasivul de care se foloseşte profesionalismul pentru a se impune în planul profesional, social, relațional şi ființial.

448.Amatorismul nu-şi poate stiliza, estetiza şi cizela ființarea şi substituie genuinul şi autenticitatea care l-ar înfățişa aşa cum este, nu aşa cum doreşte să fie perceput de societate, cu falsitățile, duplicitățile şi artificialul.

449.Amatorismul are ca țel minuscul şi minor să-şi stabilizeze şi permanentizeze în existență naturalul, firescul, adecvatul şi normalitatea.

450.Profesionalismul deține un sens mistic care reflectă intenția sa de a plia supranaturalul pe natural, neobişnuitul pe firesc, extraordinarul pe ordinar, religiosul pe laic şi sacrul pe profan.