dacă vezi un înger rănit,
nu alerga mai repede decât poate el să zboare,
poate fi chiar îngerul tău

ploaia care cade peste tine,
rece și aspră,
de parcă ar vrea să te muște cu stropi de sticlă,
tu primește-o ca pe o pană de înger,
speriată,
care își caută trupul

lasă-te gustat, pe îndelete,
picăturilor ce-alunecă pe tine
primindu-ți căldura pe care le-o dăruiești;
vor zâmbi când le vei ține la piept
și din cântecul inimii tale vor învăța să te mângâie,
atunci rana îngerului se va tămădui