13.06.25
Să continuu așadar despre Lucian Blaga în viața mea. Ca să nu uit, notez că unii cred că el era întrupat și în bunicul meu din sat sau că ispășea nu știu ce greșeală în trupul bunicului meu din sat - ceva asemănător cu cartea Cărarea pierdută, cu Infernul dantesc sau păgân (al lui Hades sau Pluto) și multe altele. Abia acum realizez că poate unii credeau așa și despre mine, dar eu nu am greșit absolut nimic toată viața și oricum nu trebuia să fiu pedepsită și omorâtă, cum spuneau unii proști mai demult, pentru păcatele înaintașilor - chiar dacă Blaga ar fi fost un înaintaș al meu, ceea ce nu am de unde ști, nu cred. Și că mama l-a păcălit de demult și el s-a trezit abia la sfârșitul vieții bunicului meu și de aceea a murit cu atâta amărăciune. Că el nu ar fi așa vinovat de ceea ce mi s-a întâmplat, că a fost doar indus în eroare. Nu știu nimic despre așa ceva - poate că e într-adevăr posibil ca un anumit spirit să se reincarneze în alt om, poate chiar în mai mulți simultan, în ”marea trecere”, ca să reiau vorbele poetului. În orice caz este clar că marile spirite au cel puțin o influență clară asupra posterității, se perpetuează cumva, se diferențiază în mai mulți urmași și el este cel puțin unul din părinții mei spirituali.

Acum voi relua de unde rămăsesem. În multe din scrierile lui era câte ceva din viața mea - da, e posibil să fi fost intenționat, nu de mine, de altcineva. De exemplu, când am fost la Cluj (ca și el am trăit la Cluj și la Sibiu) înainte de examenul de admitere la Universitatea Babeș-Bolyai, am locuit aproape de facultate și foarte aproape de biserica reformată la care poetul se referă în două poezii. Citiți ”Colț medieval la Cluj” și ”În fața unei statui a Sfântului Gheorghe” - statuia era aproape de Universitate și eu însămi am adăstat acolo în drumul meu și am fost fascinată. Este posibil deci ca acei unguri la care am stat atunci să fi vrut, deci intenționat, să mă cazeze în acel loc legat de Blaga - tata, care nu știa o boabă ungurește, spunea că acea Maria era verișoara lui și eu îi cunoșteam dinainte cu câțiva ani, când încă nu știam că voi ajunge la Cluj, dar pentru ceilalți era logic, dată fiind nebunia părinților mei, tortura aproape zilnică asupra mea. Ulterior ea a emigrat în SUA cu fiica ei, ”verișoara” mea Ana-Maria (!), divorțând de soț. (Statuia era o copie după o statuie din Praga). În anul acela, 1990 adică, încă nu reușisem să înțeleg nimic și nici nu eram conștientă de asemănările din viața mea cu viața poetului sau cu alte cărți. Uitasem acea poezie a lui.

Cea mai stranie mi s-a părut asemănarea atunci când, în 2021, am vizitat casa lui memorială din Lancrăm, unde arhitectura casei (la care se lucrase puțin în ultimii ani) era similară cu cea a bunicului (ceea ce e normal, fiindcă era de fapt aceeași zonă etno-culturală, chiar și costumul popular din zona Alba era asemănător cu cel din satul nostru) și era exact aceeași culoare albastru de var cum fusese și în casa bunicului (înainte de culoarea de dovleac copt) și era oricum aceeași amprentă culturală peste tot și obiectele cu care am crescut - fierul de călcat cu jar, plita cu cuptor și cu inele de metal peste gura focului, războiul de țesut orizontal, scaunele exact la fel cu cele cu care am crescut și alte obiecte. În satul bunicilor am intrat, în copilărie, în mai multe curți, și nicăieri nu era ca la bunicii mei, adică pietre peste tot, astfel încât nu călcam în tină când ploua - la fel cum era și în curtea casei memoriale a lui Blaga, la numărul 71, anul nașterii mele (ulterior am descoperit pe internet că, după ce am vizitat eu Lancrămul, au schimbat numărul în 234. Aveam un nuc mare și eu în curte în copilărie. Pe o masă în casa memorială erau albăstrele, florile mele preferate mai demult și era expusă la vedere o singură placă de ceramică-faianță albastră, probabil pentru a aminti de azulejos, plăcile albastre de ceramică din Portugalia ale poetului, care apar în mod ciudat în memoriile lui din cartea Luntrea lui Caron, și în mod ciudat se povestește că el și întreaga familie, îmbarcați în căruțe, ca niște refugiați datorită războiului, plecaseră spre alte locuri, să locuiască altundeva, cu tot calabalâcul, inclusiv cu mai multe cutii grele cu acea faianță, care fusese dată jos de pe un zid din Portugalia. Oricum, există o mare diferență între opera literară și filozofică a lui Blaga și cele două volume de memorii care au fost, ambele, publicate postum - Hronicul și cântecul vârstelor după ce a murit și Luntrea lui Caron după majora schimbare politică din 1989.

Chiar acum au intrat unii peste mine cu ideea că eu nu pot înțelege, și că în mine sunt îngropați sau întrupați mulți oameni de cultură ai României, că eu astfel sunt geniul sau spiritul României. Și că România este în lanțuri fiindcă spiritul ei, adică eu, e în lanțuri. E cam aiurea sau confuz ce spun ei și nu au de unde să știe ei ce înțeleg sau nu înțeleg eu. Alții spun că sunt spiritul întregii lumi - ceea ce oricum e o parte din adevăr, chiar dacă ei vor doar să râdă de mine, și eu, alături de alții, am fost un om inteligent și normal, nu am vină că ei cred că eu aș fi nebună. Poate că oamenii răi au creat și despre Blaga (antum și postum) o poveste rea, urâtă, cum au făcut și cu mine. Habar nu am, dar îmi amintesc că tatăl meu vitreg și nebun nu doar că mă bătea împreună cu mama, dar și urla des la mine și repeta de exemplu ideea că eu sunt un căcat, dar un căcat de geniu și alteori că de unde am eu genele astea (era extrem de plin de ură, nu știu nici acum de ce), încât sunt așa deșteaptă, cum de sunt eu așa un geniu - și atunci eu m-am gândit, firesc, că nebunul de taică-meu îmi imputa că sunt nerecunoscătoare și credea că el e geniu și că eu moștenesc de la el totul, dar sunt nedemnă de el - și eu eram de fapt mereu cuminte și bună și el mă lovea mereu și nici măcar nu îmi dădusem seama că nu avea cum să fie tatăl meu, nu exista nicio asemănare fizică și era imposibil în știința geneticii. Unii spun că el era evreu - tocmai acum când mama zice că Israelul a început un alt război. Nu știu dacă era evreu, e posibil, măcar parțial, și poate de aceea existau ”prietenii” lui evrei.

Nu voi mai povesti totul, sunt multe conexiuni cu viața poetului, notez doar ce e mai important. Lucrurile și cuvintele din casa bunicilor, foarte multe, aidoma cu memoriile sau opera lui Blaga. Faptul că fratele mamei a locuit și locuiește încă tocmai pe șoseaua ”Alba Iulia”, în afara zidurilor cetății Sibiu. Ultima dată când am mers la Sibiu, în 2017 - am mers și la plimbare prin centrul vechi și cineva a intrat peste mine cu diverse idei ca și cum ar fi fost chiar el, deși el nu m-a contactat în trecut și oricum eu nu aveam cum să cred că este el - voi povesti și celelalte detalii mai încolo. Atunci la Sibiu a avut ideea că îl irita că vorbeau despre localitatea Lisa, că probabil că eu înțeleg de ce. Sau că Nelu avea o floare gingașă într-un sertar fiindcă era de fapt un om fin într-o situație brutală, josnică - dar Nelu a fost brutal și josnic mereu, adică era bădăran dinainte de căsătorie. Eu am spus cam brutal aceste lucruri despre unele rude, care ar fi trebuit spuse sub alt nume și în alt context social-istoric, literar. E posibil ca oamenii, cum am spus, să creadă că trebuie să mă distrugă fiindcă eram în relație cu morții - dar nu eram, și oricum nu trebuie să mă distrugă, am fost mereu binele și normalitatea și e normal ca intelectualii să fie legați și de spiritele de odinioară. Am intrat în oraș și a apărut în calea mea un individ care se uita tare fix și urât, lung și trist la mine în mod evident, ca și cum nu eram eu, de parcă chiar se uita la o stafie - poate o fi crezut că eram ”el”, nu știu ce avea. Oricum un ”el” a intrat în mintea mea cu ideea că el este mai ”greu” și va merge cu mine - și într-adevăr am simțit o mai mare greutate în picioare atunci. Apoi am trecut chiar pe lângă Universitatea Lucian Blaga, fiindcă era în calea mea etc. Oamenii îmi erau, ca întotdeauna, ostili, parcă erau și niște muncitori care mă înjurau, ca și în București. Mama Limpi, soția bunicului, se numea Olimpia - ceea ce amintește de zei - poate el era un zeu al locului. El îi spunea adesea Li, ceea ce amintește de fratele Liciniu al poetului, căruia el îi spunea Li, dacă nu mă înșel. Am citit undeva că Lulu era o poreclă a lui Lucian Blaga, și tata mi-a adus un cântec despre Lulu, o fată, colega mea de bancă era Luiza, mama ei Lucia, mama mea Lucia, soția lui O.Ș. tot Lucia, colegul meu din spate era Lucian Micu, ”prietenul” medic al lui nașu de la spitalul Colentina era Lucian Zaharia, zis Lulu în tinerețe. Etc. Eu nu am încercat niciodată să comunic cu morții și nici nu știu dacă e posibil. Poate că da. A mai fost o singură dată în București când s-a părut că el vrea să mă contacteze. Voi povesti imediat.

Acum fac o paranteză să vă spun că tocmai acum am primit un colet cu o mobilă la pachet fabricată în Brazilia, că tocmai vorbeam despre el, Lucian Blaga, care a fost diplomat la Lisabona. Mereu așa s-au întâmplat toate, fie fiindcă eu sunt geniul întregii lumi, unul dintre ei și ele, fie fiindcă așa se potrivesc lucrurile în mod intenționat de către oameni răi, ca să fie proștii păcăliți că eu sunt și că trebuie să fiu omorâtă fiindcă sunt nebună. Nu am fost nebună, e greșit că sunt omorâtă. Oricine ar fi fost tatăl meu, eu sunt altcineva. Nu știam că era ceva legat de limba portugheză când am comandat. Aceste conexiuni pe care proștii le dezaprobă sunt ceva normal și ceva bun totodată, altfel ar fi haos. Au intrat unii în engleză cu ideea că eu nu am înțeles încă totul și că lumea toată mă omoară fiindcă sunt fiica lui fizic, nu spiritual. E greșit, nu știu la ce se referă. Și-a bătut joc de mine cu ”your ladyship”. Este posibil și invers, ca un spirit suprem să fie tatăl spiritual și al bunicului meu și al altora, inclusiv al lui Lucian Blaga. Ce înțeleg ei prin fiica lui fizic? Bunicul meu oricum nu era el fizic, era născut în 1925 și nu semăna cu Blaga. Partea mai puțin plăcută e că mobila nouă pute al dracu, după o săptămână de când mi-au montat biblioteca, venită de nu știu unde și ea, încă miroase înfiorător și am început să tușesc la un moment dat - ei chiar au zis că ar fi mai multă otravă ca de obicei, fiindcă e vorba despre mine. Ieri am văzut pe eticheta din Brazilia (descărcând de pe internet) un avertisment că conține substanțe cancerigene în ea - ar trebui poate să o las în deja montată în garaj vreo 2 săptămâni, dar asta cel puțin e mică.

Iar a intrat una din persoanele care mă hărțuiesc cu aceleași idei de mulți ani, anume că poporul român nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul despre mine și că eu trebuie să înțeleg să mă las omorâtă. E greșit, nimeni nu trebuie să se lase omorât, cu atât mai mult un om perfect bun, nevinovat, foarte inteligent, care știa clar că lovirea sa absurdă, fără niciun motiv, ducea la rău asupra altora în același timp, nu doar asupra sa, repet, un om perfect bun și nevinovat - nu trebuie niciodată să se lase omorât, înseamnă că ar conlucra la crimă gravă, injustiție și sperjur. Orice om cum am fost eu e dator să trăiască, dacă s-ar lăsa omorât ar fi suicid și greșeală etc. Și eu am fost cu adevărat un om capabil și încă mai sunt și pot dovedi că tot ce am scris e adevărul. Nu există niciun motiv ca poporul să fie ferit de a înțelege nu știu ce adevăr despre mine. Ei au spus mereu că se pune problema acestui adevăr fiindcă poporul român a fost mințit în cele mai mici detalii despre mine și nimeni nu vrea să fie adevărul înțeles de proști, pentru ca niște porci să fie protejați și să îi poată domina pe proști, fiindcă, dacă ar fi adevărul înțeles, ei nu ar mai putea să îi domine pe proști (?!) Repet, nu există niciun motiv, minciuna face rău, cum mi-au făcut și mie, dar adevărul niciodată. Femeia aceasta, nu eu, eu fiind Cristina Monica Moldoveanu cea șchioapă și obeză, deci cea care spune că trebuie să mă las omorâtă „pentru ca” poporul să nu înțeleagă adevărul despre mine, nu are dreptate. Unii spuneau că, dacă aș fi avut două picioare, atunci m-ar fi acceptat, dar așa e imposibil.???

Cineva care a citit ce am scris mai sus a zis că a fost un fel de labă chioară, cum zicea tata sau apă de ploaie, cum spunea nașu, acea revoluție din 89, cum am putut să scriu eu ”schimbare politică majoră”?! Altul zice că am dreptate, atunci a fost una din schimbările politice cataclismice sau foarte puternice din istorie. Numai că, zice el, tineretul a fost educat, ca întotdeauna, să creadă că a fost un fâs, că au rămas la putere aceiași, fiindcă maturii au interesul să îi manipuleze, să îi corupă, să îi îndoctrineze treptat în vederea următoarelor revoluții și tuturor protestelor, căci altfel ar fi viața socială haotică, fără ghidaj politic, al nervilor populației. Altfel nu ar avea mașina civilizației destulă electricitate. Eu sunt un foarte calm, dar ceilalți se oftică și se aprind politic pătimaș, sunt proști ca toți ceilalți și, fiind tineri, sunt păcăliți de toți, sunt fără experiență și creduli și în caz de revoltă de masă ei chiar cred în idei și sunt idealiști convinși și convingerea lor sinceră e un motor al schimbărilor. În timp ce ei pe mine mă consideră demodată și placidă sau snoabă, incapabilă precum nervul lor tânăr, care se revoltă în realitate doar de jocul teatral al unora și sunt momiți cu diverse aparențe aranjate de aceia. Eu am fost ce e drept izolată, deci nu aveam cum să cunosc anumite realități politice, dar vă îndrum din nou spre cântece cu carieră, cum ar fi ”Revolution” al Beatles-ilor, și alte multe ale generațiilor pacifiste care au plătit cu viața uneori naiva și frumoasa lor credință în pace și normalitate - oricum, nici pentru pace nu merită să ”lupți” și nu se poate, doar că eu cred că e bine să crezi în ea. În orice caz și o parte din generația mea a fost îndoctrinată și oricum erau prea tineri la 18 ani în 89 ca să cunoască realitățile politice ale vremii și ale viitorului imediat. Nici eu nu știam nimic. Și alții au fost duși cu preșul și cu valul și ei, iar cei prea bine înfipți în pământ, în real adică, cum am fost eu...nu știu, poate numai eu am suferit, cum spun unii. Deci dacă vreți adevăr istoric sau politic, căutați doar printre cei născuți până în 1965, care deci deja sunt bătrâni, dar încă vii, care sunt inteligenți și curați și fără vreun interes să mintă. Nu știu dacă ei există.

Revin cu povestirea unde rămăsesem.

14.06.25
Unii spun iar că eu am fost dată afară din Colegiul ILCaragiale fiindcă fusesem la Revoluție (fără nicio vină) și mi-au scăpat câteva vorbe despre ce s-a întâmplat acolo, la fostul CC în cancelarie. Da, dar era doar o singură profesoară, de istorie, Angelescu, și în mod sigur nu aș mai fi spus altora. Ei au spus adesea că oamenii sunt răi, nu sunt ca mine, ei îi persecută și îi oprimă, le iau drepturile și deci chiar omoară pe alți oameni în numele minciunilor lor politice, la care ei țin foarte mult (au mai spus asta), ei fac abuzuri nejustificate profitând de poziția lor socială și financiară superioară, asupra celor care nu au nici bani și sunt izolați, cum am fost eu. În realitate la acel colegiu am fost respinsă de la început, din primele zile, exact cum am povestit pe ici pe colo și am fost supusă unui tratament clar de batjocură și discriminare - eu am crezut că cineva le-a spus că eram nebună, că altfel nu înțeleg. Ei spun că și acei profesori erau nebuni ca și restul societății și profitau de minciunile altora care inventaseră că eu eram legată de politică, deși nu eram. Nu știu sigur adevărul despre ei, nu cred nimic rău, dar ceva rău tot a fost. Nu mai țin minte dacă ulterior, sau înainte să spun câteva vorbe despre revoluție, Angelescu a chemat la ora mea, la clasa la care era dirigintă, fără să îmi ceară permisiunea, un psihiatru, și mai apoi toți copiii din acea clasă m-au respins și au refuzat să mai coopereze la ora mea. Dar respingerea din partea colegiului a fost ceva minor, tot în acea perioadă eram singură ca întotdeauna și trăiam în casa aceea cu otrăvuri și cu soclu, tot ce am povestit e adevărul. Condițiile erau groaznice și aveam bani foarte puțini și încă nu știam că eram otrăvită. Totodată am fost continuu lovită din prima copilărie și torturată oribil de la 13 ani, repet, fără să fiu nebună, fiind capabilă să mă adaptez și să creez ceva superior intelectual. Nu am nimic cu restul lumii, dar eu nu aș fi făcut rău nimănui și nu aș fi mințit pentru bani, atâta tot, darmite să omor. Îmi mai trebuie numai 2-3 zile, de mâine, azi nu mai scriu, să termin ce aveam de scris despre Blaga și apoi voi scrie puțin despre cultură și civilizație, mai mult despre cultură, și voi mai nota un lucru doar despre acel liceu și voi termina totul.

15.06.25

Iar a intrat una din cele monstruoase, cu ideea că eu sunt un om absolut normal și fără greșeală, care a fost torturat și izolat 41 de ani și reacțiile mele și gândirea mea și afectele mele sunt absolut normale, dar ei trebuie să mă omoare, ca să nu înțeleagă lumea adevărul. Am explicat totul foarte clar, e greșit ceea ce faceți - dacă ați fi citit cu atenție totul, ați fi înțeles că am fost mereu un om foarte inteligent și foarte bun, ceva oricum frumos și că acești monștri care fac pe maimuțele care studiază oamenii în cușcă nu au dreptate și nu au fost mai inteligenți decât mine și nu au dreptul să omoare și e hidos că vorbesc în jargon de pseudoștiință despre mine, având în vedere ce am fost mereu. Îmi pare său că v-au păcălit încât să mă respingeți total o viață întreagă și să credeți că eram ceva ”anormal” sau cu influență rea. Am fost numai fericirea și binele, nu aveam cum să influențez în rău lumea și mereu am fost la fel, întreaga viață. Nu am avut legătură cu politica niciodată, dar sunt un om, totuși intelectual, m-aș fi putut dezvolta foarte mult, deci un cetățean al lumii, ceva cu gândul frumos și luminos întreaga viață, cred că și restul lumii e responsabil de această crimă, deși îmi pare și mai rău că propriul meu popor și intelectualii de aici mă resping complet și mă omoară direct sau indirect. Mereu am fost un om adaptabil și normal, nu sunt ce cred ei că aș fi. Continuu povestirea în curând. Iar au început cu aberații, de exemplu că mama mea e un monstru și e mai important ca oamenii să nu înțeleagă ce este mama decât să trăiesc eu. Mama mea nu e un monstru, e o femeie proastă, nebună, rea, care m-a chinuit monstruos din copilărie, dar eu am fost complet izolată și vina răului asupra mea o poartă restul lumii mai degrabă, nu ea.

Voi reveni la ce am intenționat să scriu, dar mai repet o dată una din ideile lor fixe - ei spun că poporul și ei totodată nu cred despre mine nimic politic și nici că aș fi nebună, dar ei cred că eu am avut un rol sexual în lume în general, că nu a contat deloc intelectul meu - că mă văd și proastă totodată deși am fost un om extrem de inteligent, dar mai ales ei delirează că eu sunt un fel de curvă sacră, necesară în acest sens atât pentru viața pe pământ, cât și ca pereche sexuală pentru știu eu ce strigoi sau duhuri, spirite masculine care nu pot funcționa fără a se ancora în sexul unor femei. Repet, aceasta e o idee pentru proști și nebuni și se putea dovedi că eram mult mai inteligentă ca persoană și încă puteam răzbi și învăța și crea ceva și că nu am avut vreun rol sexual în societate. Această idee greșită - tot un delir ca și celelalte - a devenit un pretext, printre multe altele, ca să mă omoare câte puțin și să îmi dorească moartea, ca să crească altă fecioară cu rol sexual și să o omoare la fel, căci altfel ei mor dacă nu au ”curvă” de genul acesta. Este o idee greșită. Au spus de mai multe ori că ”păsărica ta nu mai e bună” și de aceea trebuie să te distrugem și să te omorâm - adică fiindcă m-au consumat sexual. Au mai zis, și în română și în engleză, că normal că trebuie să mă omoare, căci am ajuns la menopauză (de 4 ani, acum având 54 de ani). Repet, e greșit. Nu am avut rol sexual în societate și se putea observa clar înclinarea mea spre ascetism și viață intelectuală, nimic altceva, încă din tinerețe. Și atunci au venit peste mine cu acel viol colectiv de la distanță, cum zic unii - dar asta nu are nicio importanță și faptul că un bărbat rău m-a sedus ca să mă îndrăgostesc nu are de asemenea vreo importanță - ulterior, după tortura psihiatrică, mi-am revenit din nou și m-am dezvoltat ca om și ca intelect și a fost tot foarte clar că nu aveam nicio tendință spre viață sexuală. Poate unii chiar au fost păcăliți că am fost ceva sexual, dar chiar și blogul acesta al meu e dovadă că rostul meu a fost intelectual, nicidecum sexual și că m-au respins fără motiv o viață întreagă.

Au intrat alții acum cu aceeași veche idee că m-au măcelărit prea monstruos și și-au bătut joc de mine prea urât, încât nimeni nu mă ”vrea” și ei trebuie să mă distrugă complet și să mă omoare. Au spus adesea așa, dar nu au dreptate, eu încă sunt un om foarte inteligent și bun și frumos în interior, la minte și la suflet, nu sunt ceva hidos fiindcă niște oameni hidoși și răi și pofticioși sexual și nebuni și proști mai ales etc. m-au masacrat împotriva voinței mele - eu nu am greșit nimic toată viața și vă rog să citiți cu atenție tot ce am scris, sunt numai ceea ce e bun și frumos și acum, mereu am fost așa și pot încă să mă dezvolt ca intelect și ca personalitate, căci în acest sens nu am fost nimic, am fost complet izolată și nu aveam unde și când să am relații cu alți oameni, am povestit totul. Încă sunt un om fericit și există nenumărate lucruri frumoase și chiar sublime în viața mea și am avut mereu dreptate și demnitate și nu am fost niciodată murdară cumva ca să nu fiu acceptată - poate că ei nu vor doar fiindcă ei au greșit, de aceea vor să mor și m-au izolat complet de atâta timp. După ce voi termina puținul ce a rămas de scris voi dovedi încă o dată că încă mai am resurse sufletești de fericire și voi scrie alte lucruri fără nicio legătură cu viața mea - de fapt deja am dovedit mereu, dar poate că au mințit că sunt nebună și că sunt scrieri de nebună, lipsite de valoare și inteligență sau logică sau că sunt veninoase și întunecate - ceea ce adesea a fost literatura altora, dar nu memoriile mele - și în general memoriile sunt mai limpezi și mai luminoase decât ficțiunile, care de fapt și ele pot fi adesea adevărul, dar puțini înțeleg aceasta.

Revenind la povestea despre Blaga și ideile despre el - să facem o diferență. La un moment dat, acum vreo 8-10 ani, citeam opera filozofică a lui, fiindcă îmi place să citesc astfel de texte, să înțeleg gândirea altora. Îmi place pentru că sunt bune, nu se referă la vreun necaz sau tristețe sau tragedie decât tangențial și deci te relaxează și totodată îți pun mintea în funcțiune. La un moment dat ai satisfacția sau insatisfacția să descoperi mici incoerențe sau ilogicități în sistemul de gândire al autorului și îți pui de pildă întrebarea dacă nu cumva e chiar necesar din punct de vedere epistemic ca dogmele rațiunii științifice să aibă câte un ventil sau supapă, astfel încât să permită dezvoltarea rațiunii practice - că poate nu e chiar bine ca teoria să fie închisă complet, complet adevărată și logică, perfect coerentă și fără contradicții interne. Mi s-a întâmplat de mai multe ori în trecut să descopăr așa ceva, câte un ventil, în diferite teorii și acum câțiva ani mi s-a întâmplat în teoriile lui Blaga, ceea ce nu m-a deranjat. În aceeași perioadă am fost monstruos torturată, stăteam încă în București și cineva a intrat chiar și sexual peste mine și a spus ceva de genul că ce cuplu fantastic am fi fost noi doi - și poate că a vrut să mă facă să cred că era Blaga acel hoț de sexualitate, fiindcă tocmai aceea citeam și nu aveam de unde bănui cine era acel individ, iar sexualitatea forțată de la distanță duce la alte torturi adiacente și încep apoi durerile de cap etc. La un moment dat cineva mi-a transmis în vis chiar pe Blaga sau cineva ce semăna cu el, era vorba de un grup de bărbați care aveau ceva de discutat, printre care era și el, mergeau împreună în aceeași direcție, parcă erau niște trepte, era cineva care semăna cu el în tinerețe. Sau poate eu am visat, fiindcă îl citisem. Bineînțeles că nu aș fi fost cuplu fantastic cu nimeni, eu nu am fost hedonistă sau curviștină sau futăcioasă, cum au și spus ei și nu am fost nici pasională sau pătimașă, cum spunea Luiza că era ea de exemplu (cred că mințea). Zic - poate că asta au vrut să insinueze, dar nu am crezut că era el. Totuși, în aceeași perioadă, a intrat peste mintea mea un individ inteligent, ceea ce mi s-a întâmplat extrem de rar și chiar a comunicat cu mine direct prin interiorul creierului meu, adică nu superficial, pe ecranul mintal - am descoperit că îmi înțelege gândirea și în ansamblu și că citește tot ce gândesc deodată, înainte chiar să exprim în cuvinte - vă asigur că era gândirea mea, nu a lui, dar el citea în ansamblu de exemplu tot ce era concepția mea despre lume și viață și natură și teoriile mele cauzale etc., dintr-odată, dinăuntrul meu. Era o rezonanță perfectă, înțelegea totul deodată și asta nu mi s-a mai întâmplat niciodată - nu știu cine era. Tot atunci am trăit niște experiențe de vârf, cum sunt numite în psihologia umanistă - experiențe care sunt trăite, din câte s-a spus, de către oameni motivați de autoactualizare, diverse genii sau persoane creative, bune etc. (Poate e doar o minciună care ascunde tortura asupra cuiva.) Oricum eu am fost mereu motivată de autoactualizare, asta e adevărat, lucrul în sine, practic a face ceva cât mai bun și frumos, prin autodepășire chiar a însemnat pentru mine adesea mai mult decât nevoia de a avea bani pentru chiloți și hrana zilnică. Dar oricum nu aveam de unde. La un moment dat el mi-a spus că era să mor și eu m-am trezit speriată, căci văzusem în vis - sau un porc mi-a transmis imaginea - un creier strălucitor auriu, aburea parcă la suprafață și ceva mă atrăgea spre el, o forță imensă - apoi am adormit, m-am trezit iar etc. Și într-o fracțiune de secundă, așa mi s-a părut, exact așa cum e scris în teoriile psihologice umaniste, sau în cele despre experiențe NDE (aproape de moarte; eu am trecut în tentativa mea de sinucidere printr-un vis ciudat) mi-am văzut întreaga viață, în detalii încă din copilărie și chiar mai mult decât tot ce am scris pe acest blog - și aveam senzația că întreg creierul meu funcționează sinergic peste tot, nu doar anumite arii corticale, că vibrează în întregime și că astfel vedeam tot ce am pățit și tot ce am gândit toată viața - lucru care m-a extenuat înfiorător. Mi-am dat seama din nou că am avut o viață perfectă, foarte bună, numai că nu am avut aproape niciodată mai multe opțiuni dintre care să aleg ceva. Nu știu exact ce a fost, poate că niște psihologi porci au citit tot ce am scris eu și au acționat simultan asupra mea noaptea, când eram și obosită. Oricum, e adevărat că la un moment dat mă loveau simultan, nu succesiv, cu diverse idei rele și greșite despre mine, le percepeam pe toate, cam 7-8 lovituri în creier deodată, seara, probabil maximul focalizării atenției de moment. Apoi a intrat în mintea mea aceea care spunea cu reproș că Dorli încă nu a murit. E posibil ca unii oameni răi să fi încercat atunci să mă facă să delirez de-adevăratelea că însuși Lucian Blaga a încercat să comunice cu mine, dar eu nu am delirat, ca întotdeauna, fiind un om inteligent, lucid și neavând niciun motiv să cred așa ceva. Mai sunt câteva lucruri mai importante de adăugat.

Iar a intrat un porc cu aceeași idee din ultimii 20 de ani - Tu nu ai greșit absolut nimic, dar poporul a mințit că ai greșit de sute de ori; gentilețea, bunătatea, inteligența filozofică și nevinovăția etc. adică ceea ce ești tu, nu înseamnă nimic pe lângă onoarea poporului (?!); dacă am recunoaște adevărul, atunci poporul român ar fi dezonorat (?!), fiindcă poporul român nu a greșit, ci ți-a făcut tot răul în mod deliberat, conștient (?!!) - onoarea înseamnă minciuna, toată lumea știe asta - spuneau nu de mult, tu trebuie să fii omorâtă (adică eu); poporul român nu regretă ceea ce ți-a făcut. Nu are dreptate, e vorba de multe idei greșite ale lor; intelectul comprehensiv și filozofic, cum am fost eu încă din tinerețe, este cel mai bun fiindcă aduce și fericire și întelegere a întregului și multă stabilitate psihică; eu am fost cu adevărat perfecțiunea, inclusiv ca dragoste de popor și patrie și aș fi dovedit aceasta ca om cu caracter bun și frumos și prin valoarea intelectuală, nu am fost lăsată absolut deloc în pace, de la 13 ani am fost complet izolată cu forța și torturată monstruos, dar nu am fost un om prost; la 17 ani nu aveam cum să mă apăr de acei medici și de părinți și nu aveam cum să știu ceva, valoarea omului cum am fost eu și nevinovăția înseamnă mai mult decât orice fel de onoare greșit înțeleasă; nu contează doar egoismul, ci și altruismul - normal că dacă ar fi înțeles adevărul despre mine și tot ce am suferit încontinuu de 40 de ani - unii zic că de 50 - ar fi regretat ce mi-au făcut - și în numele a ce mi-au făcut răul? În numele plăcerilor sexuale ale unor porci, nu altceva. Eu nu am avut niciodată vreo dorință sexuală, toată viața, nu aveau niciun motiv să mă lovească. Intelectul femeilor este și el bun și ele sunt capabile ca și bărbații în diverse domenii, nu sunt doar instrumente, sunt și creatoare, din câte știu eu. Lovind orice om inteligent și bun lovești în alți și alți oameni simultan și alte și alte lucruri inteligente și bune.

17.06.25
Ieri am fost iar la CEC pentru niște bani și din nou am fost torturată acolo în incintă, ca și în rândurile trecute. Eu nu am lovit niciodată pe nimeni și nu trebuia să fiu lovită - din păcate ieri am neglijat să mă apăr măcar cât de cât și ele sau alții au lovit oribil. Am ieșit simțindu-mă rău și cu sete, ca și rândurile trecute. Acasă iar am fost lovită destul de rău și mi-a fost tare rău și nu am putut face nimic, durerea era în tot corpul, oase etc. și greață etc. etc. - azi am fost trezită la ora 12 ziua, exact când mama venea acasă de nu știu unde fusese. Acest lucru mi s-a întâmplat adesea, adică să fiu trezită exact când ea se întoarce și ea imediat a început să mă lovească. Nu numai atât, dar tot atunci, imediat ce m-am trezit, a intrat unul că am devenit cartof și altul cu un ton tăios și plin de ură nebună (fără rost, fără sens) cu ideea că familia mea vrea să mor, ceea ce au mai spus adesea. Care familie, am întrebat eu, practic doar mama și încă câteva persoane (moarte) au existat în viața mea, numai că mama m-a masacrat încă din copilărie, m-a lovit mereu și m-a respins fără să fi greșit ceva. Unii spun mereu că mama minte și i-a păcălit pe toți. Familia ta prin alianță, răspund ei - e posibil, e aproape sigur, ca o parte din nebunia lor politică, legată de mine, în ciuda faptului că eu nu am avut legătură cu politica, să plece de la faptul că în viața tuturor copiilor, în familii, există cuvinte de genul alianță, la școală clasă (politică), unitate, comandant de detașament etc., acasă bloc (blocul sovietic/comunist etc.) și altele. Oricum, nimeni nu avea ce să aibă cu mine, am fost, repet, perfecțiunea și încă mai sunt. Zilele trecute am scris, într-un anumit context, despre o floare delicată, că Nelu, fratele mamei, a fost oricum și înainte josnic și brutal. Am vrut să spun că înainte de căsătoria lui și de fapt voiam să spun că era bădăran, deși, dacă ne gândim corect, cu mine cel puțin a fost josnic și brutal, s-a purtat așa cum am povestit și când eram copil (burdușeală, ușoară molestare sexuală) și în ultimii ani, dar poate că omul avea acea violență fiindcă credea sincer că sunt nebună și că trebuie să fiu ”gătată” etc. Mi-a vorbit urât de mai multe ori și a avut comportament ciudat, a dus în grădina din sat obiecte din copilăria mea, de-ale mamaiei sau ale mele de când eram copil, mai demult, când am fost eu torturată sexual, inclusiv la el în casă (poate era chiar el eventual agresorul), a intrat peste mine în baie să mă vadă goală, când eram tânără etc. Unii au zis des că mama mea este o brută josnică, nu eu. Dacă citiți cu atenție blogul meu veți vedea nu doar că, logic și evident, totul e adevărat, dar și faptul că am fost un om bun și drept și discret și curat și nu am definit prin vorbe grele oamenii răi din viața mea, chiar dacă acele vorbe li se potrivesc. Uneori m-am referit la trăsături ale oamenilor, dar cam mereu numai dacă era vorba de ceva bun. De Nelu voiam să spun doar că a fost bădăran. Eu doar am povestit faptele fără multe comentarii și am explicat e greșit să fiu omorâtă. Am fost, evident, mereu un om bun și normal, v-am lăsat pe dvs. să trageți concluziile. Desigur că această situație e de când eram copil, dar sunt exact cum am explicat, poate mă vedeți altfel fiindcă am povestit mereu cum mă loveau, f_teau, chinuiau brutal. Era clar că mă omorau practic din copilărie, și erau totodată abuzuri grave, dar era mereu ceva rău, greșit, ca și acum.

Am povestit că am cumpărat un raft cu mai multe polițe și un sertar, pentru depozitare CDuri, DVDuri - am multă muzică clasică și chiar aveam nevoie. Am luat unul brazilian din lemn masiv de pin, cu o culoare frumoasă către alb, care mergea foarte frumos cu biblioteca mea și dulapul bej-gri. Mi l-au trimis galben-roșiatic foarte urât ca nuanță. Pe internet în poză era clar alb, era exact așa cum sunt la mine numai părțile interioare ale sertarului, am încercat să vă arăt, dar nu prea mi-a ieșit în poză. A intrat una din acei monștri iar și a spus că cine știe ce mi-au băgat brazilienii, că ăia mă urăsc cel mai tare. Nimeni nu are nici cel mai mic motiv să mă urască, am fost binele desăvârșit și niciodată nebună sau proastă și nu am avut niciodată legătură cu politica, darmite cu vreun popor sau altul, această femeie delirează și minte. Tot aia a zis din nou (a mai zis) că toți au vrut să își lase amprenta și să îmi facă rău, să lase un semn din nebunia lor asupra mea, eventual ca să se trezească ei după ce eu voi muri. Probabil toți cred ceva rău, dar, deși aproape zilnic, cum ați văzut, am fost oribil lovită într-un fel sau altul, eu am fost izolată forțat și nu am lovit pe nimeni niciodată și nu am greșit nimic și am fost un om cu sufletul fericit, ea este ceva toxic și întunecat și rău, nu eu - eu sunt binele față de toți și toate și de viață în general, mereu am fost la fel. Altul în engleză a zis iar hodoronc-tronc că oamenii au crezut că eram vulgară, deși era clar de mult timp că aveam de pildă înclinații spre filozofie, exact genul acela de intelect feminin care nu are cum să fie vulgar în vecii vecilor. Ieri vehiculau iar aberația că ”toți au înțeles cine ești și te omoară cu toții” - e exact invers, dacă înțelegeau, nu mă omorau, am fost numai binele și nu am deranjat pe nimeni.

Revenind la filozofia lui Blaga. Ea ar fi trebuit să răspundă unui anumit crez poetic și pragmatic al voalării, al tainei accentuate de om prin gândirea sa, prin care omul face un salt ontologic și îndrăznește un act de cultură, de făurire, dar nu dezvăluie misterul, taina, îmbinarea și rostul cauzal al lumii, dimpotrivă. Ne amintim cel puțin trei instanțe poetice definitorii: ”decât orișice lumină/mult mai rodnică e taina”, ”rămâie, ah, toate, în umbră/ învoaltă, minunea lor sumbră/ să crească subt stea năzdrăvană”, ”Lumina altora/sugrumă vraja nepătrunsului ascuns/în adâncimi de întuneric,/dar eu,/eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”. Și mai mult, multe exemple de acest tip în poezia lui Blaga. Creatorul vrăjește lumea, nu o clarifică, nu o trezește. Acest ideal, de magie și taumaturgie se regăsește și în teme similare ale liricii blagiene, cum ar fi ”lauda somnului”. Legat de situația mea de acum, eu, nepoată de Sarafin, cum mi se spunea în satul bunicilor, acum și eu cu părul nins, descopăr versurile: ”serafimi cu păr nins/însetează după adevăr,/dar apele din fântâni/refuză gălețile lor”. Am explicat deja că scrierile lui Blaga, mai mult decât ale altor poeți sau autori dramatici și filozofi, sunt ca un fir al Ariadnei pentru întreaga trăire și trecere, transformare existențială a vieții mele, existând, încă de când eram copil, multiple confluențe, pe care le puteți descoperi parțial chiar și dvs., citind povestea vieții mele și opera lui Blaga în paralel. Despre filozofia lui voi nota doar câteva impresii fugare, căci a trecut mult de când l-am citit și am suferit mult, încât am uitat parțial - parțial mi-a plăcut și m-a vrăjit, și parțial m-a dezamăgit. Mi-a plăcut ca schiță, mi-au plăcut ideile aproape lirice, conceptele de Marele Anonim, spațiul mioritic ondulat, matricea culturală și altele, dar m-a șocat oarecum încercarea lui de a crea o detaliere riguroasă, rigidă, mecanicistă, inginerească, un stadiu filozofic destul de primitiv, oarecum kantian, o logicitate asemenea unor teorii ridicole din diverse ramuri ale psihologiei, care mereu enumeră că, de exemplu, un anumit concept psihologic are exact 7 părți și ele însele au categoric și imperativ fiecare 2, 5, 8 etc. subcapitole etc. La fel, Blaga insistă pe ideea amuzantă, greu credibilă, că anumite categorii ale psihicului inconștient sau categorii abisale (am uitat conceptul exact) sunt exact în număr de nu mai știu câte și exact acelea etc. Așadar rigiditate - dar un loc binemeritat ca gânditor de seamă în filozofia românească a acelui timp. Îmi amintesc că în memoriile sale, Blaga menționează că o anumită persoană, un om de cultură care frecventa întâlnirile Academiei române l-a numit metafizician chiar înainte să realizeze el această creație filozofică. Posibil. România abia se înălța și se unea ca popor și limbă în cursul existenței lui Blaga și, în timp de câteva decenii, a parcurs rapid, condensat, perioade ale evoluției spiritului european, care i-au fost refuzate în contextul social-politic anterior. Cineva poate l-a predestinat. Probabil că în contextul timpuriu și gândirist și sămănătorist al începutului de secol XX în România, filozofia lui Blaga era perfect normală, logică, un început normal, ca și altele. Sistemul filozofic al oricărui gânditor poate să înșele sau să încerce să iluzioneze cititorul și, atunci când descoperi o fisură, o contradicție logică, gândești că, eventual, totul e o construcție fragilă, care doar mimează cunoașterea sau adevărul. Poate că mulți mint, te gândești, la fel cum alte teorii, din alte științe, par să mintă, par să aparțină unui eon dogmatic, (așadar unei epoci de magie și oarecare obscurantism) cum îl numea însuși Blaga. Gândirea filozofică absolut corectă și adecvată realității, ca și teoriile științifice adevărate, chiar și matematica, nu sunt totdeauna utile (uneori pot fi, prin instrumentarul utilizat, dar nu este necesar ca toți oamenii de știință să fie șarlatani, dar unii sunt; din câte am observat în istoria fizicii din ultimele decenii, a existat și o întoarcere a teoriilor fizicii mai aproape de corpul comun al mamei sau reginei de odinioară a științelor, anume filozofia, printr-un salt metafizic înapoi al fizicii cuantice, prin afirmarea unor celebre paradoxuri, precum cel al pisicii lui Schrödinger ș.a. ) Oricum teoriile de oglindire a realului sunt în esență tautologice, nu adaugă nimic realității și reprezintă doar o ecuație de tipul a=a, unde fiecare termen al ecuației este explicitat la maximum, în funcție de cerințele problemei. În momentul în care intervine ideea că a≠a e o propoziție adevărată, ca și propoziția a=a, atunci totul se complică și apar fisuri logice în sistemul de gândire respectiv. Am dat și eu anumite exemple și am scris despre teoria mea paradiziacă asupra cosmosului - erezia mea terestră și cosmologică desigur, dată doar ca exemplu de gândire naivă, căci și Blaga, tatăl meu spiritual, a scris ceva numit ”Trilogia cosmologică” și a explicat diferența în viziunea lui dintre gândirea paradiziacă și cea luciferică. Așadar, după cum vă puteți da seama, mie mi-a displăcut, ca urmare a experienței mele subiective de viață, faptul că el s-a referit la teoriile abisale din psihologie, care însă erau la modă în perioada respectivă, erau oarecum la începutul evoluției lor. (unii spun acum că și pe vremea lui Blaga ei, toți intelectualii, jucau exact același joc politic și ideatic și toată lumea știa că sunt un om perfect normal și nevinovat, ca și acum, și totuși cu toții mințeau și mă omorau... eu nu știu sigur dacă exact așa era, poate că nu, dar oricum eu nu am existat atunci! E penibil de iritant, eu nu sunt El și eu nu sunt una care a trăit atunci!)

Azi a fost iar caniculă și a fost la mine Florin să îmi monteze această piesă de mobilier pentru CD-uri. Mai vine o dată, pentru un retuș, mâine sau poimâine. Canicula a început în 2021 când venea Florin să zugrăvească la noi și unii munceau la povestea aceea cu covidul totodată. Au fost călduri monstruoase 3 veri la rând fiindcă mă masacrau cerebral și în tot trupul monstruos. Degradarea mea intelectuală prin tortură ar duce la și mai multă căldură. Anul trecut a fost o vară ceva mai răcoroasă fiindcă am reușit eu să îi țin în frâu mai bine. Acum, seara și noaptea, după ce am scris din nou despre Blaga (mai am o părticică), m-au masacrat din nou în tot corpul și tot capul monstruos de tare, abia scriu la tastatură și mi-e tare rău. Am fost mereu binele și normalitatea - ei spun și azi că li s-a atras atenția că dacă nu reușesc să mă degradeze intelectual și mai mult, pentru ca lumea să nu înțeleagă adevărul (după tot ce au făcut), atunci ei trebuie să mă omoare. Ei zic că de fapt ei sunt nebuni, dar nu vor să recunoască adevărul și faptul că au greșit, și de aceea mă omoară, fiindcă ei nu vor să adoarmă (?!). Voi reveni mâine.

19.06.25
Sete groaznică de tot azi, dureri mari și dificultate la defecație, sânge proaspăt, roșu, destul de mult, dureri în zona sacral-coccigiană în fiecare noapte/dimineață. Nu mă deranjează prea tare, dacă pot voi merge la medic, dar am mai fost așa și ei m-au lovit sau nu m-au îndrumat sau tratat corect. Ei iar punctează că toată lumea vrea să mor, fiindcă toți au mințit și mi-au făcut rău. E greșit, sunt încă un om normal și bun și chiar fericit. Sunt un om normal, nu reprezint nimic altceva și nu am reprezentat niciodată altceva. Una din femeile lor e ceva extrem de monstruos - dar parcă sunt vreo 3-4 cu totul - cele monstruoase. Ei zic că eu sunt la nivel doctoral sau oricum în vârful piramidei cunoașterii (sunt dintre cei buni și destul de înțelegători) și scriu textele ca atare, adică foarte inteligente (nu chiar, spun eu, mai degrabă simple în opinia mea, puțin mai mult decât textele obișnuite de popularizare a filozofiei) și ele nu sunt pe înțelesul proștilor, care cred că aș fi nebună. Nu, nu sunt semn de nebunie defel, ele sunt logice și normale și întrutotul autentice, personale. Am avut numai reacții normale și am scris și tot adevărul direct, fără înflorituri și pe înțelesul proștilor (o parte din blog). Intenționez totuși să termin ce am mai vrut să scriu, măcar partea despre Lucian Blaga, cât despre cultură (chiar Blaga a fost profesor de filozofia culturii, ceea ce nu e de mirare, sunt multe confluențe cu viața mea, eu în mod sigur așa am fost de mică și din fragedă tinerețe orientată, nu doar la maturitate) voi scrie poate foarte pe scurt. Îmi cer iertare că m-am referit la sânge și la boală și poate că v-am deranjat. Este din cauză că am fost izolată și masacrată și otrăvită nedrept, fără nicio greșeală și, repet, era obligatoriu să spun adevărul, din mai multe motive. Dacă termin de scris, nu voi mai intra oricum pe facebook și voi nota eventual evoluția bolii, dar numai pe blogul meu, sau mai bine nu.