Să vezi lucrurile simple ca pe ceva infinit și greu de dus
Te-am deblocat, pot fi prostituata ta sau femeia care nu îngheață niciodată
Am auzit că oamenii ar fi compost, dar în realitate sunt doar un cer de plumb
Întorși invers, vedem moartea ca pe viață, fluturăm genocide la degetul cel mic
Apoi ne temem de umbra albastră,
N-ai ce face cu mine, știu
În plan personal sunt inutilă ca o pasăre fără aripi, o derizorie poveste spusă devreme
Inainte de a-ți bea cafeaua, poate reușești să închizi ochii să regresezi în acea stare cuminte
În care pielea miroase a grâu, abia de acolo începe adevărul.