agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 4583 .



biletul e semnat întotdeauna descifrabil
personals [ ]
/liniștea/ cercului/ o apă/ adâncă/ nimicul din urmă/ care să plângă/

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Florina ]

2006-12-03  | [This text should be read in romana]    | 



pentru că vara-ți coboram în gări primăverile toamnele-mi veneai înainte cu fructe zemoase pe buze mușcam de sete culegeam sămânța cu sânge cu tot la fiecare plecare apa ta mereu grea și prea greu să-ți rămân
la suprafață


e-aproape-iarnă
sparg secunda pe acoperiÈ™
sâmbure de caisă
picioarele calcă de sus oameni trotuare
umbre copaci totul mărunt sau departe
legăn încet capul înainte-napoi
uite-așa
precum gândul acela
despre moarte

mi s-a făcut de zbor
să simt prin păr vântul
deși sunt tunsă scurt
la aripi

în cădere e timp destul
(în toate căderile e timpul)
să întreb
de unde vântul în umbra mea în pana mea
de ce sunt atât de măruntă de sus uriașă de jos
de unde apar toți oamenii aceștia bântuindu-mă rotund
cic-aÈ™ fi eu acolo
între ei amintirile mele
de unde bunilor
oamenilor
nimic nu-i întreg se vede coaja fărâme
între coaste un cuib fără pui
de unde bunilor să fiu
eu
cad
goală
și-atât


*
prea multă lumină

nu
nu mai scriu nimic pe asfalt am desenat dinaintea mea un contur alb
care acum nu mă poate cuprinde
marginile s-au rupt către ceva ce n-are început
sau sfârșit

mi-e doar frig
și puțină frică
de eternitatea asta care sângerează
din mine nu-știul
o apă adâncă își crește întunericul
nimic de pe urmă
nimicul din urmă

*
femeia strânge în palmă un sâmbure de caisă
o cruce subțire
în-semnată naiv:
dragostea e singura lumină
uneori prea multă și nu mai vedem
cum din degete timpul ne crește aripi
unul către celălalt

așa că astăzi
dragul meu
ți-am venit înainte
în gol


un trecător milos îi trece pânza pe față
clepsidra e goală pe dedesubt

afară ninge cu nisip
din acoperișuri

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!