....hmmm..a trecut atata timp ...atata timp al mestecarii de tacere...m-am prefacut usor intr-o pasare luminoasa,am inghitit lumina cu placerea aceea a fiintei care simte ca trebuie,ca poate inca pasi...
Azi este marti,iar pleoapele mele isi rostuiesc alte simtiri decat cele ale acutului.M-as pierde in cautarea sinelui daca n-as cunoaste ca zarile mele nu exista,precum aria sufletului meu este una a indeterminarii.Azi...azi vreau sa fiu o frunza galbena sau poate una mov,desi iarna are sa vina,desi zapada m-ar transforma,desi talpile incaltarilor mi-ar aprinde scanteile nervurilor.

....nu sunt ceea ce par si ceea ce nu pot fi...marunta fiinta ce incerca sa se exprime mai mult de dorul confesiunii,mai mult de dorul apropierii de voi,de dorul de a fi frunza pe care sa pasiti...iubesc oamenii,ma recunosc in ipostazele lor,in mutenia si surzenia criminalului,in priceperea hotului,in puritatea fecioarelor,in nestiinta comunului,in simplitate...da...Simplitatea...mi-a luat atat ca sa descopar ca voi fi fericita doar prin apropierea de fiinta,de fiinta aceea care zambeste,care plange,care cauta ca si mine parti de sineala varuite in culorile dumnezeirii...


...VOM FI IARASI CE-AM FOST SI MAI MULT DECAT ATAT...