L S D


Poema prima:

Sosea de pietoane
Lampioane de stele
Bețivan de grilaj
Câine.

Oglinde, oglinde, oglinde!
Statuie de om
Cunoscut sau “ne…”
Trandafiri de sălbatici
Stejari de parc iernat,
femeie.

Polițist pe traversa
Semafor pentru muți,
surzi peste tot
apoi eu!









Poema de doi:

Alice s-a hotărât să-mi bată la poarta lui…
n-am lăsat-o.
Ea s-a supărat,
s-a vrăjit “mare”
și m-a strivit cu capătul unghierei.
De atunci Iepurașul, ajunge la timp
Și eu nu mai pot să plâng.











Poema colectiva:

Grefierii se-ntorc nemulțumiți,
cu spatele la ziua care emană mirosuri
înfocat-roșcate.
Președintele a murit!
Văduvele isterice prind să dănțuie
prin prosoapele funebre. “Nu-i nimic”-
și-a spus Alice,
și Regina de Cupă a încetat
să mai reteze capete!













Poema unica:

Așteptându-te,
am citit o carte…
și cartea era mai bună!











Poveste:

zbor călăreț,
mânz fatata de iapa Alba
de-un Harap cu Alb
pe sprâncene bătrâne.
Izbucnesc în plâns
suspin de Cosânzeană
cea urâtă
cu mătura
de curte
Rege Verde!













Final:


De ce azi soarele a răsărit din partea stângă?