tremură Pământul
în ropotul iubirii
și al urii
noastre


cărăm chirciți povara lui de veacuri
o piatră vineție peste care Domnul
își va lăsa-ntristat odată
pleoapa



păstrăm în piept ceasornice de tablă
uitându-și ticăitul
sub rugină



Fântânile adânci ascund în ele Cerul