într-o zi am aflat că ai murit. nu-mi amintesc de nicio lacrimă. nu ploua. nu nimic. am primit vestea fără să clipesc. soarele apunea ca oricând. câinele galben dormea. portarul asculta meciul la tranzistor. nu știu cine cu cine juca.

habar nu am de ce nu mă vedea nimeni. de ce începuseră jocul de remi fără mine. întunericul părea cald îmi venea să adorm în el ca într-un hamac. să mă legăn nesfâșit în orbirea asta de seară să cânt încet doar sfârșitul de la un cântec foarte vechi.

m-am spălat pe dinți. parcă mușcasem din blana unui animal necunoscut. m-am spălat pe mâini de toate amprentele mele. uitasem că ai murit. vestea mi-o adusese într-o zi cineva. dar așteparea rămăsese acolo între ziduri. sora șefă își făcea cruci până la pământ. le urmăream strălucind în aerul tot mai blând.

m-am întins în pat ca în burta unui lup. am adormit imediat. orice aș fi visat ar fi tresărit din fericire nu mai visam. de la o vreme făcusem progrese importante. devenisem invizibilă. nu mai eram tristă. vestea aceea era inutilă. nu mai putea schimba absolut nimic.