pe străzi trece iarna
oamenii trăiesc în cutii de conserve
oamenii au virgule puncte semne de exclamare
caii sălbatici ajung la abator măcelăriile gem de animale îmblânzite
nu sunt fratele vostru nici sora voastră nici apa vie sau moartă
nu sunt umbra umărul mandibula tibia sau creierul vostru
sunt iarna și toamna celor triști și patetici
cel care tace și urcă iederă pe ziduri mucegăite
cel care poartă cu el viziuni stoarse de vlagă
știu cum e
ți se umflă venele scuipi în oglindă dai cu pumnul în vitrinele zilei

dincolo de extaz urlet ardoare flacără
sobră și mută inima de piatră a celui care iubește haznaua asta apocaliptică
lumea cu infinitele ei prelungiri efemeridele scârboase ale melancoliei
metafora crâncenă a plictisului și mai ales apa otrăvită și roșie a feminității

cu ochii dați peste cap purtând în cioc o candelă de argint care luminează orașul

dacă vezi un om ocolește-l te va iubi și va crăpa singur
dacă vezi o piatră ia-o în brațe va deveni om

știi cum e?
dincolo de cuvânt doar acoperișuri
dincolo de acoperișuri
ferestre
semne pentru mai târziu
urlete de fiară adormită la timp
în orașul de iarnă
doar ziduri
niciun om
doar ziduri