mă înfășoară de nicăieri degetele tale abrazive
îndepărtând mizeria lumii din neștiute motive
fiecare zi îmbracă trupului meu aceeași piele
fără pălărie fără rever fără tiv și fără pingele
cum te-ai trudi să tragi din canal un cal mort
convins că frânghia e cel mai eficient sport
soarele olimpului e un ochi bătrân ce tânjește
la dragostea gimnazială dintre fecioară și pește


(epilog antipoetic)

sări-ți-ar ochii peste margini de munți cu verile înguste
să nu mai simți amenințarea acestor fulgi ca niște gloanțe