Mă cutremur în fața Răstignitului,
Ascultând imagini sumbre sugerate,
De zeci și sute de compozitori,
Pe tastaturi de orgi cu tuburi.

Cum pot gândi și-a scrie totodată
Complexitatea trăirilor redate?
În mintea lor sunt cuibărite muze
Care bat stimulativ timpanele urechilor.

Nu-mi pasă de greșelile ce-mi scapă-n scris.
Sunt doar cu mintea scufundată în ce-ascult
Și-n lacrimi scald o față bine inundată
De șuvoaie izvorând din sunete profunde.

Tehnici bine stăpânite-n compoziție,
În arta de a scrie muzical orice simțire,
Nu sunt date-oricărui muritor de rând.
Pământu-i plin de genii nedescoperite.

Păcat de pierderile noastre mari de timp
În lucruri de-o nimicnicie greu de exprimat.
Oare de ce nu ne este îngăduită libertatea
Doar la respectarea legilor biblic prescrise?

Cum cerul e pictat c-un număr infinit de stele,
La fel și muzica-ntr-un singur instrument adună
Universuri necuprinse vreodată de cunoașterea
Ce n-o putem numi nicicând a fi suficientă.

Aplaudați frumosul și-l susțineți în cultură!
Înlăturați vulgarul ce-aduce doar dezastru!
Întoarceți lumea la primordialele porniri,
Normale omenirii cândva trezită prin Geneză!