se aud stafii urlând ascunse în
întuneric. șerpi umezi sâsâie printre fire de
iarbă. se cațără unul pe celălalt se freacă
o piele de alta. din nou lumânările se
consumă în sine. din nou viața și moartea se
iau în brațe. bezna coboară în straturi
pe licurici. se desenează cruci în aer.
din ele coboară siluete minuscule și
goale. din nou visul și realitatea se
termină între pleoape

bate toaca, mărie
bate toaca, luizo
moartea calcă pe moarte o dată pe an
dacă țin post văd moartea tasată. turla
bisericii înțeapă cerul din nou
-
altfel
moartea curge în moarte, părinte
tot așa cum apa curge în apă
șerpii în șerpi. o găleată de șerpi. un
sâsâit lung se întinde ca guma/ se rupe/
cade
hristos a înviat/ hristos a înviat/ hristos a înviat
*
nici păianjenul nu mai coase fir spre
pământ. stă lovit la colț
pândește
mda, hristos a înviat