gest prietenesc, mângâiere de roză,
nici un suspin, nici un tremur în palmă.
la zidul spre lumină atins de nevroză
speranța-i o lege ce-n negură sfarmă.

respir din liniștea pădurilor prietenoase
temeritatea- înțelesul unui luminiș,
lieduri de ciocârlie cu noime mieroase.
dansează urșii fericiți în zmeuriș.

areal de libertate- clasică pandoră amicală,
deschizi cărări de taină nebătătorite,
spre regnul superbiilor spre râuri de morală
unde coboară zei la cuget din aspre orbite.

părinte strămoșesc- tăcere aurită în răscruce,
te-ascult când glăsuiești spre grave vânturi.
ramurile nu mai trosnesc alte dureri să urce
de la prea încercate rădăcini spre vârfuri.