când l-am văzut pe primul
mi-a fost teamă să-l privesc
inocența lui părea cea a unui copil
care se hrănise cu timp
îndelungat

mă apropiasem până la atingere
încât am auzit o melodie pe care
n-o compusese nimeni până
atunci o tobă mică mică ținea
acompaniament împreună cu
o muzicuță surâzătoare

mă pierdeam în două ceruri
oglindite în ochii mei limpezi
fericirea se juca pe acolo
dădea din gene ca o fată
frumoasă

nu mai știu de câte ori
am străbătut
pajiștea asta dintre tâmple

acum îmi pare că bat clopote
trist de albe mă cheamă
ca într-o biserică toți sfinții
se închină în fața ei

(1 martie 2012)