prima oară
ai întins amândouă mâinile
salvându-mă
de la autocompătimire

a doua oară
m-ai întâmpinat cu sufletul
la gură
strălucind în lumină
ca o pentagramă fosforescentă

migrasei în dimensiunea mea
străbătând-o ca pe o viață
deschizându-i ușile
aruncându-ți privirile în urmă
luându-ți avânt

doborai tristeți
descoperind spini ascunși
răbdai revoltă o-năbușeai
escaladând munți de granit
șlefuindu-i

ultima oară te-am văzut
alergând înaintea nopții
dezvelindu-te de întuneric
iar la-ncheieturi aveai aripi
de înger

acum
cu aceleași mâini
mă strângi
când ne plimbăm prin viață

6 mai 2012