care mă privesc
au degete răsfirate crengi fisurate de tutun
miros a pământ și a cenușă
unii au fost pescari
năvoade fără ochiuri aruncă pe cer
bolta e acoperită de ochii peștilor neprinși
bărbații aceștia care tușesc zgândărind plămânii plini de puroi
înjură apăsat pe dumnezeu și acoliții lui
scârbiți de atâta miros de pește
bărbații aceștia nu mai sunt buni de iubit
le-au crescut mustăți de somn și clești de raci
au solzi pe buze miros a mâl.