Mi-a năvălit în inimă un dor
După pierduta mea copilărie
Acolo-n munți, în verde vraja lor,
Așa cum azi nu poate să mai fie.

Am și visat azi-noapte că eram
Precum atunci în casa luminată
Cu frații mei, cu mama lângă geam,
Cu dragostea intrându-ne pe poartă.

Și mă uitam atât de mult spre râu
Crezând că numai el tot curge-ntruna,
Dar vai cum cursam noi tot mai târziu,
Cum le-am pierdut izbânzilor cununa

Ci încă-n acel vis copilărind
Știam frumos ca floarea-n primăvară
De soarele iubirii să m-aprind
Și nici un anotimp să nu mă doară...

Acolo-n munți o casă și trei porți
Legate-s azi, cu lacăt ferecate,
Doar amintirea-n inimă-o mai porți
Și-un râu de dor ce curge mai departe.