Eu te iubesc pe tine cum încă nu mai știu,
Cu îndârjire oarbă, cu scâncete de prunc
Și mâine și-altădată, când eu n-o să mai fiu,
Să dai iubirea mea și celor care plâng.

Eu te iubesc pe tine cum încă nu mai pot,
Sleit ca o secundă ce pică din pendul
Și când voi trece podul deasupra altui pod,
Să dai iubirea mea și celui nesătul.

Eu te iubesc pe tine cum încă nu mai vreau,
Îngenunchiat de truda ce-am căpătat acum
Și astăzi și-altădată, otrava n-o mai beau;
Să dai iubirea mea și celui prea nebun.

Eu te iubesc pe tine cum încă nu-mi doresc,
Lehămetit de farduri, spoială, suliman
Și-n vremea de pe urmă așa cum te iubesc,
Să dai iubirea mea și celui mai sărman.