singurătatea-n ziuă mă înnoaptă
și de tăcere iau o supradoză
în ochiul minții mele port o roză
sedentarismu-i singura mea faptă

răpus tiptil de-a verbului viroză
de miez rostirea încă nu-mi e aptă
pe scara spre Înalt cobor o treaptă
și-n Nemurire stau mai mult de poză

trecut-au anii fără-a te deprinde
pe tine, Taină-a rostului scribal
micimii vremea-n veșnicii mă vinde

înlănțuirea unui vers cabal
în mine-o flăcăruie mai aprinde
dansând cu demoni l-al Gheenei bal