agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-23 | |
În acele dimineți se auzea mai des marat decât singurătorul
începea să cânte odată cu apariția primelor raze de soare era de neînțeles pentru mine și de nevisat cum poate o asemenea făptură fragilă să emite sunete atât de inteligibile în limba ei păsărească în acele dimineți se auzea mai des singurătorul decât marat după ce tatăl meu s-a întors într-o seară de la „pticii bazar” cu o femelă. A cazat-o în cușca cu gratii de lumină și cu vedere la soare în care locuia și marat. Treceau zile și nopți și diminețile deveneau din ce în ce mai plictisitoare: cântările lui marat erau tot mai scurte iar pauzele dintre ele din ce în ce mai lungi. Tăcerea femelei nu era sincopată decât din timp în timp de câte un „cip-cirip”. Până când într-o dimineață ai mei s-au trezit cu o liniște mormântală țiuindu-le între urechi. După ce ieșise din dormitor gata să intre în sufragerie tatăl meu s-a apropiat de cușca de lângă fereastră unde stăteau nemișcate două aripate: una pe orizontală cealaltă pe verticală. L-a bătut în cap cu ciocul până când l-a nenorocit spuse tata apoi eliberase moartea din cușcă. Femela trăise până la adânci bătrâneți păsărești dar nu a învățat să cânte niciodată. 23.05.2015; 12:19
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate