Vămi îngropate-n fecale de câine
Și luna-n exil, prea mică, prea frică,
Coboară un cer, alt cer se ridică
Iar saltul lui azi se-adaugă-n mâine.

Semințe, sentințe, păduri ce ne sorb,
Noi anotimpuri în mori de uraniu,
Un aspru reflux zvâcnește sub craniu
Și pârguri se-ntorc înspre soarele orb.

Altare apun schimbate-n redute,
Ce lume ascunsă sub aprigi tăceri,
Ce beznă, ce dans de zodii pierdute

Și-o rază de slavă cui poți să mai ceri?
Gâtlejul e surd, urechile-s mute
Iar saltul lui astăzi se-adaugă-n ieri.