bătrânețea e grea ca o tristă povară
urc muntele cu ea precum legendarul Sisif
dar se rostogolește ca piatra de moară
moartea râde de mine trecută-n catastif.

flăcări nemiloase ard amintiri în mine
blestemata țigare secunda face scrum
dar beau nectarul zilei cules din stamine
visul de împlinire spre cer îl îndrum.

ascult la miezul nopții a stelei chemare
cu strălucirea ei optimizez destinul
Cristos îmi este reazem crez de afirmare
în lumina-i sfântă estompez suspinul.

sufletul meu poartă iubirea în samare
din cerul veșniciei absoarbe seninul.