se strivea de mine
avea aer medieval și cuvinte potrivite
îmi așeza harta pe inimă
știa să se orienteze
eram un obiect lăsat la bagaje pierdute
nici a mea
nici a lui
nici a altor căderi petrecute
prin viața mea
știu că uneori îmi duce lipsa cum eu
fac semne din mână când trece trenul
fără să-mi răspundă cineva
în fond nici nu mă interesează
o încordare ne ține
până la final
cafea amară în cana roșie
o zi începe fără noi
hipnoza lasă lucrurile cum au fost
cu degetul arătător caut o pasăre
dau toată vina pe zborul ei