agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-09 | [This text should be read in romana] |
Fericit eram cândva,
În primii ani de școală, Prin Săcele pe undeva, Când mă mai țineau în poală. La școală în prima zi Singurel m-am prezentat, Trebuia a mă trezi, Sculându-mă iute din pat! Pe colegi îi cunoșteam Umblând la grădiniță, Și nu prea înțelegeam, Cum de iubeam o fetiță! Mulți copii ne adunam La poarta casei noastre, Jocuri multe născoceam, În cilpele măiestre! Spre izvorul din pădure, Trecea șirul indian, Ca natura să ne fure, Cu-n peisaj eminescian! La filmele indiene, Ore-ntregi stăteam la rând... Clipele lacrimogene, Ne dirijau foarte curând. La nunți cu găleata plină În fața porții stăteam, Așteptând nuntași să vină... Puneau banii ce-i împărțeam! La biserică la poartă, Mărunțiș se arunca, Mireasa frumoasa fată, Cu zâmbetu-i ne fermeca! Ne duceam și printre blocuri, Pe unde ne jucam voioși, Ne spuneau în multe locuri, Că suntem prea gălăgioși. Când prindeam o zi de piață, Vai, ce fericit eram, Cu mămica, altă viață, Mâncând urdă… mă săturam! Ne duceam să facem baie, În apa Târlungului, Erau mulți copii, o droaie, Mai spre ora prânzului! La școală c-o fată-n bancă, Ce cuminte mai eram, De la zâna săceleancă, Niciodată nu copiam! Din bancă să nu ne schimbe, Mă purtam frumos cu ea, Așteptam să se mai plimbe, Să apuc să mă la ea! Printre căpițele de fân, Ne jucam de-atâtea ori, Iar de sosea al lor stăpân, Fugeam prin iarbă, după flori! Alergând de colo-colo, Pe cineva am deranjat, Ne-a zgonit iute de-acolo, Un tânăr amorezat! Nea Munteanu pe o bancă, De multe ori singur stătea, Sau cu o vecină, parcă, Ce frumos ne povestea! Era un om atât de blând… Foarte plăcut, nu prea glumea, Sub fereastra nostră stând Pe Mocanilor opt, la cișmea! Acolo aș vrea să stau, Cu copilăria mea, Unde mulți mă cunoșteau, Muza mea, nu prea dormea! Lăsați-mă în lumea mea, Unde mă simt mai bine, La un izvor, sau la cișmea, Ce a fost… nu mai revine! Lăsați-mă iar în Săcele, Cu copilăria mea, Căci în toate visele mele, Îmi amintesc mereu de ea! De voi avea zile sub stele, De locul în care m-am născut, De vin bune, de vin rele… Îmi voi aminti, unde-am crescut!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy