Fata din vis

Orele se aseamănă între ele,
Zilele din viața mea devin din ce în ce mai rele,
Totul devine monoton și aș renunța la tot,
Doar să rămân să dorm, să pot visa din nou.

Fata blondă care-mi apărea de-atâtea ori în vise
Și-mi spunea: „Nu te lăsa! Cândva mă vei avea în viața ta.”
Nu te lăsa!

Și-mi plăcea să o visez în fiecare noapte,
Deoarece mă fermeca cu toate cântecele ei,
Și gingășia ei îmi aducea alinare,
Făcându-mi somnul mai ușor și suflarea mai caldă.
Și o visam adeseori în clipele grele,
Că doar ea îmi alina sufletul și gândurile rele!

Fata blondă cu ochi de zână, de-un albastru sclipitor,
Ce mă făcea de-atâtea ori să o sărut în noapte bună,
Și în fiecare noapte mă făcea să uit de toate.
Și uitasem tot, de tot, de scopul vieții,
Așteptând ca într-un final să o am în viața mea
Pe cea ce mă făcea să uit că sunt trist.

Și am așteptat o viață, visând un vis frumos,
O fată ce-mi spunea cu un zâmbet călduros:
„Nu te lăsa!”

Și într-un final, obosit fiind de atâta așteptare,
M-am trezit dintr-un coșmar ce părea o desfătare.
Privindu-mă în oglindă, văzând anii ce-au trecut,
Mi-am propus să o caut pe cea ce – într-un final – mi-am dat seama că era
Doar fata din vis, nimic mai mult,
Doar... fata din vis!