intru într-o casă în camera bună
trec de antreu frigiderul fram
rece și gol de camera de oaspeți
cu aceeași zugrăveală în romburi colorate

dormitorul are un suspin al lui
dacă îl asculți pereții crapă câte o nostalgie
umiditățile trecutului încep să iasă în relief
mobilele greoaie au înțepenit în podea

mă tem să aprind lumina în care nu am mai trăit de mult
s-au perindat alte suflete prin mine
și fiecare și-a construit o casă cu o mică bibliotecă
apoi a plecat din ea în departe
lucrurile au rămas să se învechească de unele singure
ca acest șifonier cu trei uși fără nicio cheie
trebuie să improvizezi dacă ești curios să-i afli măruntaiele

perna fantezie poartă însemnele soarelui
strecurat printre zăbrelele de lemn specialist în decolorări
o plapumă roasă de lipsa unui trup stă nemișcată lângă perete
o tăcere amarnică strânge totul în acest tablou agățat de memoria mea

un șoarece pribeag îmi roade și acum amintirile de pe un cocean de porumb
în care lumina se face tot mai cețoasă

el e acum stăpânul el cu marea lui familie