prea târziu ai venit, iubite
acum mă preocupă
doar cartea
țigara
și luna

prea târziu ți-ai scrijelit pe buze
cu sânge de pelin
tot ceea ce moartea a confiscat
încă de la naștere

prea târziu să-mi fie milă
de muzica ta palidă
pe care o acopăr
cu un țipăt scurt de gând
și dispare

dar încă e devreme
pentru hârtie, somn și nepăsare
mă-nchid în patul meu de ape
să am mâini ca nuferi de argint,
să mă doară și să zbor
s-ating Luna, să-mi sărute ochii
să uit de tine
și de viață
de nonșalanța cu care exiști
la fel ca toți ceilalți