În grãdina cu metafore
merele cad putrede de pe ramuri,
unul câte unul,
în iarbã...
Fierbe totul ca-ntr- o distilerie,
mişunã de viermi puhavi şi lacomi
care, inconştienţi,
cu minţile înceţoşate de aburii beţiei,
lucreazã, lucreazã la preschimvarea sevei
în esenţa purã
ce odrãsleşte firul noii ierbi
din noile livezi.
Tu, ce cu bocancii grei
intri în a metaforei grãdinã,
nu îi privi îngreţoşat,
nu îi strivi!
Pãşeşte rar şi cadenţat
între atomii descompuşi
în care pulseazã inima
latentelor livezi...