I.
umbra mea ca o busolă arată dincotro ai să vii visele nechează și roșesc până în vârful urechilor când trebuie să spună ce ți-au pregătit așteptarea mă arde în piept cu fier înroșit nu-i nimic voi da cu cicatridină și nimeni nu va ști că nici azi n-ai venit daimonul meu spune că tu și cu mine trăim în lumi paralele cu străzi ce se întâlnesc doar pe celălalt tărâm amândoi stăm la fereastră și încercăm să ghicim sub ce formă ai să apari

II.
în niciun caz antropomorfă spune daimonul care când nu fumează dă foc poemelor pe care le-am scris ca tu să vezi fumul și să nu pierzi drumul spre garsoniera mea unde visele se măsoară în kilometrii pătrați dimineața vine cu sirenele pompierilor și cu vecinii strigând pe tvr2 săriți săriți iar arde garsoniera poetului necunoscut în pauza publicitară ne sunt prezentate beneficiile cicatridinei un unguent ce alină toate durerile lumii

III.
pe targă este adus un caz grav medicii îi palpează sufletul îl extrag cu forcepsul și îl dau cu cicatridină când privesc mai bine recunosc zâmbetul tâmp cu care te-am așteptat în grădiniță/ sub un fir de garofiță tu stai la brațul unui zeu antropomorf luna vă cântă cu vocea lui fărămiță lambru of ce dor ce chin ce jale/ în grădina dumitale/ văzui iarba pitulată/ și pe tine răsturnată de supărare daimonul aruncă în poem un cocteil molotov