mergi într-o seară prin cișmigiu
după o ninsoare sovietică
să-l vezi gol

lumea e acasă
preocupată de sensuri și zei
n-are timp de-o bere rece pe o masă de plastic
înghețată cu țurțuri pe margini
la o terasă închisă

doar cioran și bacovia preocupați
joacă la o masă de șah fără regine

iarna asta mi-a acoperit mizeriile de septembrie
băncile pentru trecători
și drumul spre ieșire

îmi doresc o sticlă de vin să mă scoată din
așteptarea asta
chiar visez unul
franțuzesc
de dinaintea războiului
cu gust de pace și jazz

dorințele însă
sentimentele
au înghețat toate strigând
sunt niște statui
cu gurile mari disperate
încercând să se spargă
să fie auzite