Teamă

Sunt prizonieră între ziduri de sticlă,
Văd copacii purtând semnele toamnei și
Cum vântul răscolește frunzele, îl aud…
Văd lacrimi curgând șiroaie pe geamuri.
E ploaia, o aud…
Toamna mă cheamă să trăiesc,
Să iau parte la simfonia ei.
Eu nu simt nimic, n-am curaj să evadez
Ma complac
Viața m-a lovit și eu mă apăr
Dacă aș sparge zidul, n-ar dura mult
Și aș fi răpusă.
Dacă privesc printr-un zid de sticlă
Nu voi trăi cu adevărat.
Trebuie să aleg între viață și moarte
Dar oricum le voi avea pe amândouă!